Comments on: Parfum de pere coapte

By: Vasile

Vasile — Wed, 15 Jun 2011 21:26:17 +0000

Excelenta descrierea savoarei fructului. Atatea epitete adunate la un loc… de mult nu am mai vazut. Chiar daca e scris la persoana intai imaginea creata te duce cu gandul la zeama fructului, la aroma miezului, la mirosul unui par in toiul verii. Ma intreb daca autorul ar trebui sa scrie despre pepene… oare ce ar iesi.:)

By: Liviu

Liviu — Wed, 25 Feb 2009 15:34:42 +0000

@ madi, comentariul tau nu mai are nevoie de niciun comentariu-raspuns. Eu iti multumesc ca vii sa citesti ce scriu si ca apreciezi literele mele. Te astept cu un guest-post oricand, ca vad ca ai un talent deosebit la scris, si e pacat sa il tii numai pentru tine. Prin urmare, te invit la scris. Cat se poate de serios.

By: madi

madi — Wed, 25 Feb 2009 15:18:54 +0000

“Traiam un vis din care m-am trezit brusc matur, cu acelasi zambet lung si plin de voiosie, dar regizat in colturile gurii”… Liviu, ma tem ca primul meu comentariu scris pe blog-ul tau corelat cu ceea ce voi scrie acum, iti vor aduce in gand ideea ca iti fac prea multe complimente, iar eu nu obisnuiesc sa fac complimente, nu in sensul de lingusire. Dar imi voi asuma acest risc:) Ma bucur mult (!) ca azi imi aminti de blog-ul tau si intrai sa citesc ceva din el. Nu stiu cum reusesti, insa felul in care scri, mereu imi atinge sufletul si imi readuce in minte amintiri pe care le credeam uitate, pentru ca le-am ignorat ani la rand. Ceea ce ai scris mai sus, imi evoca multe clipe din copilaria mea, in cea mai mare parte a ei aflandu-ma la tara, in satul bunicilor. Acolo am cunoscut aromele fructelor si florilor, pamantului si aerului. Cataratul prin pomi, (plina de curaj:P ) cu scopul de a gusta din fructele al caror parfum mi se parea ca il simteam chiar daca pomul era departe de mine. Mirosul pamantului din care asteptam sa rasara florile, “aroma” stropilor de ploaie pe care o simteam cand inca se aflau in nori… si zambetul ce imi aparea pe fata intr-un mod atat de naiv de fiecare data cand treceam pe sub un pom inflorit… poate un mar … Era cel mai bun mod de a simti fiecare zi, anotimp si chiar viata in sine. Este uimitor cum un miros, cateva randuri scrise sau un cantec ne amintesc cipe pe care le-am trait cu adevarat. Uneori, in cotidianul lipsit de caldura sufleteasca, culoare sau gust, mi se pare ca uit sa zambesc. Dar ma simt norocoasa cand citesc ceva si simt cum zambetul imi indeparteaza masca, sau cand vad o pasare in zbor si pentru cateva clipe imi amintesc cat de mult imi doream sa zbor cand eram copil.
Merci!

By: Perti

Perti — Sat, 24 Jan 2009 19:24:00 +0000

Sa-ti fie rusine… mi-ai fdacut pofta de pere… ma duc maine sa-mi cumpar.

By: Liviu

Liviu — Tue, 20 Jan 2009 07:06:52 +0000

@ brontozaurel, cand ai gandul ca faci bine, nu ai cum sa faci rau. Inseamna ca nu te inteleg ceilalti. E o problema, poate, de comunicare. Se poate rezolva cu cateva cuvinte frumoase.

By: brontozaurel

brontozaurel — Tue, 20 Jan 2009 03:22:18 +0000

incerc sa indrept lucrurile pentru ca ma simt vinovata cand ceva merge prost. nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca o decizie a mea ar fi putut schimba cursul evenimentelor. si simt nevoia sa fac ceva, orice. dar uneori simt ca fac mai mult rau decat bine

By: Liviu

Liviu — Mon, 19 Jan 2009 06:55:18 +0000

@ Buddhalova, ce vremuri bunde, chiar… Pana si fantanile aveau semnificatia lor bine determinata. Perele si ciresele erau insa deliciul verii.

By: Liviu

Liviu — Mon, 19 Jan 2009 06:53:59 +0000

@ brotozaurel, daca incerci sa purifici lumea atunci cand ceva a mers prost, inseamna ca ai un gand bun: acela de a indrepta lucrurile. Reusesti intotdeauna?

By: Liviu

Liviu — Mon, 19 Jan 2009 06:52:51 +0000

@ mihaela, asa-i ca ne aduca aminte de copilarie si de intamplarile ei? Parca fiecare moment din viata l-am putea asocia unui fruct.

By: Buddhalova

Buddhalova — Sat, 17 Jan 2009 19:48:32 +0000

tin minte ca atunci cand eram mai tanar si eram in sat la bunica,avea un par mareeeee de tot…cu pere malaiete…si chiar langa fantana si cum ma urcam pe fantana (era sa si cad odata) si apoi ma cataram in pom si ma infructam din delicioasele roade….Ce vremuri bune