Nu cred că se rezolvă cu bătaia
Data publicarii: 21 Aug 2009, în categoria Sensibilitati | 25 comentarii »
Eu nu cred ca trebuie bătuţi copiii ca să înţeleagă mai bine lucrurile şi disciplina. Se pare că monsieur Arhi încearcă o vagă pledoarie în care ar vrea să edifice corecţia prin lipeala pălmii părintelui de obrazul copilului.
Nu cred ca e o soluţie bătaia, deşi anumite situaţii o cer cu insistenţă. Eu cred că disciplinarea copilului se face prin atitudine, nu prin bătaie, nu prin mami, nu e bine, nu e frumos, tu eşti copil cuminte, da?, nu prin dulcegării spumoase şi promisiuni dulcicole.
O atitudine corectă faţă de copil îl va inspira sa devină un individ responsabil de la cea mai fragedă vârstă până la majorat. Spiritul civic nu i se va dezvolta din vorbele dulci ale mămicii, ci din ceea ce vede la tine, ca părinte, pe care te extrapolează ca pe-un monument de exemple bune. Ori daca exemplele şi atitudinea ta e iresponsabilă, aşa va creşte şi el: indolent şi răzgâiat. Trăsături de caracter care nu se mai pot corecta.
Via Arhi, omu` cu disciplina prin bătaie.
Si tu cati copii ai?
@ The Fan, conteaza asa de mult?
Eram curios daca vorbesti din experienta…
@The Fan, vorbesc din experienta de a fi fost copil, nu parinte.
@The Fan, vorbesc din experienta de a fi fost copil, nu parinte.
Am fost si eu copil si sunt si parinte. Si din experienta iti spun ca nu exista alta metoda eficienta in afara de “recompensa si pedeapsa”.
cand o sa am copii, sper sa mearga cu vorba buna
)
chiar nu vreau sa apelez la bataie, si nu cred ca o sa fie cazul dk o sa semene copii cu mine ( eu am fost foarte cuminte, in copilarie
La mine a mers cu responsabilizare si cu disciplina. Foarte putine batai, numai in cazuri extreme cand chiar si eu m-as fi batut daca eram matur.
Daca faci totul cum trebuie nu e nevoie de bataie. Pedeapsa nu trebuie sa fie neaparat o palma, dar cateodata nu strica.
Bătaia copilului e o mare greşală. De cele mai multe ori ea reprezintă refularea adultului şi nu o coerciţie venită 100% din dorinţa de a-l educa sau corecta pe minor. Cea mai bună soluţie este educarea prin iubire. Ar trebui să evităm greşelile pe care părinţii noştri le-au făcu în creşterea noastră. Noi avem acces mult mai uşor la anumite informaţii despre creşterea copiilor. E un mare avantaj.
@Stefan cati ani ai?
Este o zicala: “copiii se cresc cu vorba buna, nu cu bataie” Daca nu stim sa le explicam ce au gresit si singura comunicare a noastra cu ei este cand le zicem: “nu e voie”, “nu acolo”, “nu face aia”, “taci”, dupa care le dam direct peste cap…atunci sa nu ne miram ca avem copii prosti sau monstrii. Educatia se face intr-adevar cu recompense si pedepse. Este un mod de a-i controla, pentru ca altfel riscam sa fim maniputati de ei. Fermitatea in vorba este cea mai buna nuia. Este parerea mea. Clar…stam rau cu rabdarea mai ales pentru ca viata de zi cu zi este plina de probleme care ne intind nervii la maxim. Dar asta nu este o scuza sa ne descarcam nervii pe copii, ci este un motiv in plus sa ne schimbam atitudinea si regimul de viata odata cu fiecare etapa din viata copilului nostru. Suna prea idealist si poate nu se poate aplica chiar zi de zi, dar suntem datori sa incercam.
nu asta este solutia…
in tarile civilizate daca se aude asa ceva asistenta sociala il ia imediat din familia care il supune la asemenea corectii
Sunt de acord cu tine in totalitate!
bataia nu e niciodata solutia. dimpotriva, e antisolutia.
si-l va determina sa faca lucruri pe care alti copii le considera corvoade cu placere.
(acuma, mai ramane de gasit solutia la cum te stapanesti in momentul in care kinderul te calca de 10 ori pe aceeasi batatura. eu una aici mai am de lucrat.)
responsabilizarea (inca de la o varsta frageda, 3-4 anisori) ii va da alui mic un sentiment de “maretie”
@reebok
asta in filmele americane; in tarile civilizate nu-i raiul.
well, nu e nici ca la noi, admit.
@gina
Sunt de acord cu tine.
Nu cred ca solutia este bataia, din contra este o mare greseala.
Fan, am 30 de ani, sunt casatorit si am un copil. Inainte de a ma casatori am avut prilejul sa aflu destul de multe despre cresterea copiilor si chiar am avut grija de copii de diferite varste. Asta totusi nu ma face un expert in educatia celor mici. Pana la urma insa ne gidam destul de mult dupa instinct si dupa ce simtim in inima.
eu nu ştiu cum merge treaba asta de-a părintele. mi se pare foarte complicată, da’ ştiu să-mi exprim punctul de vedere din ipostaza de prunc rebel.
rămasă singură cu mine, mama niciodată nu m-a bătut ( aa, data aia singură nu se pune, pt că atunci am speriat-o de moarte şi mai,mai că nu a înnebunit!) , mereu a încercat să-mi explice cu vorba bună, să îmi arate diferenţa dintre bine şi rău, chiar dacă a trebuit să-mi repete de enşpe mii de ori până ce am învăţat eu pe propria-mi piele în viaţa de zi cu zi câtă dreptate avea.
sunt şi am fost un copil foarte energic şi cu o personalitate din cale afară de puternică. chiar crede careva că mama m-ar fi putu struni prin ameninţări , pălmi şi alte măgării de genu’ ?! eu înclin cu desăvârşire spre un … categoric NU !
Cred ca partea cea mai importanta a educatiei e repsonsabilizarea, si aici parintii gresesc de cele mai multe ori, aplicand legea palmii peste cap. Nu se rezolva problema cu o simpla bataie niciodata. Copilul se va obisnui si va risca. El trebuie invatat anumite lucruri de baza, zic eu, inca de cand are cateva luni bune. Copiii vad si pricep, air daca mediul in care sunt crescuti e unul normal, cald, responsabil, firea lui se va mula pe firea parintilor si pe modul com vor voi ei sa-l educe.
Nu cred ca bataia poate sa rezolva ceva decat o ura a copilului spre parinte cand isi va aduce aminte. Dar nici sa ii faci toate poftele si capriciile ca nu va mai fi deloc intelegator. Cred doar ca prin fapte si reompense se poate rezolva situatia. O simpla “corectie” poate genera in viitor intr-o bataie sora cu moarta!
Cati parinti iresponsabili pe lumea asta.
@TheFan, n-as vrea sa-mi fac o impresie gresita sau proasta considerand ca n-ai citit sau experimentat mai nimic daca ai ajuns la concluzia ca singura solutie eficienta e pedeapsa-recompensa si ca o palma din cand in cand nu strica. Pot sa-ti recomand cateva articole pe tema asta pe care le gasesti aici daca-mi permite autorul blogului.
Sunt revoltata si dezamagita cand intalnesc parinti care isi limiteaza singuri optiunile din cauza propriilor frustrari si neindemanari in a gasi solutii potrivite pentru educatia copiilor, fara amenintare, batai, intimidare etc.
Un copil nu e un catel pe care sa-l cumperi c-un cub de zahar. Sau nu ar trebui sa fie.
Am ras copios la video, dar daca as fi in locul domnisoarei cred ca… de fapt, mai mult ca sigur, mi-ar veni sa intru in pamant! Nu cred ca respectiva era mama baietasului, ci sora.
Bine, ar fi, de ar vedea toti acest lucru…
Nici eu nu sunt de acord cu bataia, dar nici cu “promisiunile”.
Doamne ce tare e filmuletul
)) Nici nu stiu ce sa zic ea asa la invatat daca ii dadea o educatie si sa stie cum sa se comporte cu el poate era altfel nici eu nu sunt de acord cu bataie mi se pare cea mai mare prostie