Ne mor artistii…
Ultimii ani au fost, parca, vremuri de molima pentru unii dintre cei mai cunoscuti si recunoscuti artisti si oameni de litere din Romania. Ne doare sufletul cand stim ca nu-i mai putem vedea decat in arhivele televiziunilor, in inregistrari peste care, cu timpul, vechimea isi va pune amprentele in sepia, precum pe vechile pelicule de film, scoase de la naftalina pentru a onora mari personalitati dintr-un trecut devenit, aproape peste noapte, nostalgie.
Grigore Vieru a fost un mare poet si un mare om. Linistea versului sau si mirifica sa vorba romaneasca ne-au trezit, la revolutie, din letargia in care ne-am luptat, pe bajbaite, cu somnul de veci al subculturii de aproape 50 de ani. Poezia sa, devenita intre timp etalon al ideii de libertate si de creativitate, a desteptat in sufletele romanilor acel sentiment national, nepatat de ideologii infecte, remunerandu-ne spiritul cu suflul nou al poeziei de dincolo de Prut si cu dorul nemarginit de vatra romaneasca, asa cum numai versul unui mare om putea sa o faca.
A murit tragic, lasand in urma fiinta firava poeziei sale. Ca o devenire…
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
)) vaii 
liviu, imi pare rau ca vin cu un comentariu care seamana cu ce-am scris eu dar te asigur ca nu e spam, e doar pentru a te completa putin, daca-mi dai voie…
acum mai multi ani am fost la un concurs intre doua echipe, a noastra, formata din elevi de clasele 7-12 romani si omologi moldoveni. tema, vieru. toata opera…
in fine, la un moment dat, unul din cei din echipa noastra, din iasi dar nascut in Moldova si cu parinti de acolo, a fost intrebat de cineva ce se considera el: moldovean din stanga sau din dreapta Prutului. el a raspuns ca se considera roman. pe vieru l-am vazut atunci aplaudandu-l in picioare!
si deci da, am pierdut un roman intr-o tara care, pierzandu-l si ea acum la randul ei, a cam pierdut notiunea de roman. fie-i tarana usoara!
@ envi, a fost un om admirabil. Dumnezeu sa-l ierte.