Great pain
Data publicarii: 8 Iul 2009, în categoria Sensibilitati | 10 comentarii »
Măi oamenilor, deci cum să va zic?! Am avut un uichend fain de tot, iarăşi, după o săptămână de lucru înfiorătoare. Ne-am întâlnit cu F. şi R. la V. şi A. vineri, de cu seară, în Câmpia Turzii, că să fim pregătiţi pentru marea pescuială de sâmbătă cu noaptea-n cap.
Pregătit maşina cu undiţe de tot felul, momeli, mămăligi, cârligi, plase, curent (ha, ha) şi sâmbătă am trezit cocoşul pe la 5, când, bietul de el, se întorcea pe partea ailaltă. Dat o palmă peste bucile cailor din Fiatină şi o luarăm la goană tustrei bărbaţii (plus G., soţia, pe motiv că nu mai avea somn) spre Marele Lac Albastru de la Zao de Câmpie (atenţie Zao, nu Zau).
Ajungem, pregătesc băieţii momelile, plasele şi curentul şi dăm la plută. Şi la fund. Nu râdeţi, că aşa se zice în termeni pescăreşti (aviz buzilăilor – băi, la fund înseamnă la nămol, adică acolo unde umblă ştiuca în fesele goale, nu ce credeţi voi…). Eu nu mă pricep nici să arunc mămăliga, aşa că pescuitul pentru mine înseamnă să râd încontinuu de prietenii cu care merg, că nu prind nica, dar nica-nica. Eventual, trecem la catastif nişte fâţe dornice de înghiţit ace, pe care subsemnatul nu le poate chinui şi le eliberează înapoi, la mama lor, cu acele în burtică.
Încheiem victorioşi faza pescuitală a evoluţiei umane şi decidem că mai bine ne apucăm de agricultură şi de creşterea animalelor. Omenirea are nevoie de un dram de darwinism, dar nu în natură, ci la cap. Dăm imensa plasă cu peşti unor vecini pasionaţi, care lansau dincolo de jumătatea lacului şi prindeau anaconde gigant şi rechini. Să aibă şi ei cu ce merge acasă şi cu ce se lăuda la nevestele guralive: Are balta peşte, tu!
Cherdem o ţâră timpul şi ne hotărâm să merem la Cluj să vedem un 3D. Ţăranul din mine era dornic, că la noi, la Draşov, nu am avut niciodată 3D, numai benzi pe care vedeam Vinetu, Pistruiatu-n ascunzişuri, Mărgelatu şi Dallasul. Bine era şi 3D după film, când îi prindeam pe cei din satul vecin prin sala NOASTRĂ de kinomotograf.
Slavă Domnului, era 3D la Polus. Ais Eigi 3. Superbissim. Grandissim. Extraordinarissim. Un film de tătă frumuseaţa. Ne-am delectat ochii avizi vro 2 ceasuri, iar apoi am plătit plăcerea vizuală cu vro 3 ore de shopping cu fetele. Prin Polus. Şi noi care mâncaserăm ciorbă de fasole şi băuserăm pepsi la film. Mno.
Duminică după masă am fo la Turda la ştrandul ăla cu apă sărată. O minunăţie de podoabă comunistă în care s-au investit vreo 200 de mii le lei vechi din ‘90 până acum. Dar tot a fost fain. Apă sărată. Soare din plin. Lume fericită. Băeţi cu mingea. Tot ce vrei. Şi numa iaca începe minunatul astru să ardă spatili şi cheptul mieu cu butelia cu care prăjeşti porcul de Crăciun. Aoleu şi vai, vai, vai. Numa nu începe să mă strânga tabla galvanizată de pe spate. Au, au. Mă plâng eu ce mă plâng, dar luni dimineaţă la serviciu, nu l-ntins mâna. Aveam o cămaşă de 2 tone jumate pe umeri. Dacă îndrăznea vreunu să mă bată pe spate, îi luam oxigenu urgent.
Trece durerea şi strânsoarea şi aseară mă gândesc să trag un duş de om normal şi la casa lui. A fost cireaşa de pe tort. Aşa durere n-am simţit în viaţa mea. O mâncărime idiot de dureroasă a început să mă ia pe sub piele. E alerjie, clar. Dar alergie atât de dureroasă? Păi îmi venea să plâng de durere, nu alta. Asta nu mai e alergie. E prostia că nu m-am dat cu cremosso de plajă. Aia e.
Pain. Pain. Great pain. Azi noapte am visat numai vreo 2-3 ore. Am luat un Claritine acum, dar cică n-am voie să conduc cât îşi face ăsta efectul, deşi nu prea simt mare schimbare de situaţie pe platforma galvanizată. Doamne-ajută să treacă şi-mi promit în mod solemn că mă dau şi cu cremă de păpuci înainte să-mi aştern leşul la soare.
Tare mi-a placut limbajul!De-acolo,de la mama lui,ardeleneste…
Pentru arsuri solare pot sa-ti recomand,si fara gluma,aspirina tamponata si multa,multa apa pentru ca se pare ca te-a deshidratat soarele in exces.Cat despre claritine ,n-ai facut alegerea prea potrivita,este recomandat seara tocmai ptr efectul advers ,somnolenta….dar poate iti va calma,oarecum ,mancaricii….
Distractie placuta in continuare,caci vara abia a inceput si ceva prudenta,o umbrela,o crema si ceva rece!si muuuulttt soare!Abia astept concediul,numar zilele…sa fug la mareeee si putintel pe creasta unui munte….
Chiar ca erai sod tot rosu si ars de soare luni.:D Stiu ca o sa sune nasol si pe moment chiar ii, da` incearca sa te dai cu otet de mere. Ustura nitel, dar calmeaza pielea.
Tot din categoria leacuri băbeşti testate şi răs-testate cu succes (că albinoasa de mine se prăjeşte în fiecare vară) face parte şi iaurtul. Ai zis tu ceva de cremosso pe acolo, nu te-ai gândit să-l chiar aplici? Tot timpul l-am folosit ca să-mi mai sting pielea roşie ca focul şi l-am lăsat să se usuce, abia apoi l-am şters. It worked for me!
@ claudia, ardelenesc, dar astazi dureros.
@JorjH, otet de mere? Are you maddddddd? Doamne! Pai de mai puneam si otet de mere, nu-mi mai ajungeau peretii sa ma urc pe ei.
@Deme, am dat si cu iaurt, ca mi-a adus sotia, dar cam degeaba. Adica a calmat putin, dar n-a prea avut succes, pentru ca pe mine nu ma ardea pielea, ci ma manca sub piele. Explodam pe dedesubt. Si acum ma mai doare, dar nu chiar asa de tare. Ma ingrozeste gandul ca vine iarasi seara si noaptea.
Sper ca te simti mai bine! Frumoasa povestioara, multumim de sharing! Tre sa catch-am up o’tara candva…Pupe de la ‘”The Wynns”.
Baga mare, asa ca la cluj, nota 10 pentru transpunerea limbajului
Si multa sanatate!
Asa ce mi-e dor de limbajul ardelenesc, cand eram mica imi petreceam vacantele de vara in Maramures. Cele mai tari vacante din viata mea. Bine asta dupa ce am descoperit locuri gen Gura Portitei. Asa plaja mai rar