Gheorghe Dinica a murit. Long live his memory!
Data publicarii: 10 Noi 2009, în categoria Sensibilitati | 2 comentarii »
A murit Gheorghe Dinică, omul a cărui voce nu-mi plăcea. Şi nu-mi plăcea nu pentru că avea ceva strident în tonuri, ci pentru că inspira, revela un om imperativ de disciplinat, detaliu care, credeam eu, nu se potriveşte cu meseria de actor.
Timbrul vocii lui mă făcea să-i rememorez secvenţele în care l-am privit în atâtea filme şi scene de teatru. Mă făcea să-mi încalc voinţa şi să-i privesc jocul gurii. Mă uitam nu la chipul lui de pe sticla, ci la forma gurii şi la mimica ei.
În faţa unui mare om se cuvine să ne lăsăm măcar tributul de memorie şi-un minut de reculegere.
Ghoerghe Dinică a fost un zelot. Nu al arderii în creuzetul actoriei, ci în demnitatea unui mare om.
Dumnezeu să-l odihnească!
Dumnezeu sa il hodineasca! Se vede ca, intr-un final, Semaca a tras, totusi…
L-am revăzut de curând în rolul lui Cadîr, din piesa lui Caragiale, ce a fost televizată la scurt timp după momentul cu pricina. Am râs cu lacrimi. Şi nu pot să spun decât că mă bucur din suflet că am râs, la un moment dat, şi din sală. A tras Semaca, mortal…