Cum ştii când eşti ipocrit
Data publicarii: 28 Apr 2010, în categoria Sensibilitati | 19 comentarii »
Mă fascinează de când mă ştiu ipocrizia oamenilor, uneori chiar şi a mea, atunci când sunt prins în mrejele binevoitoare ale tembelităţii. Ciudat este că de fiecare dată când văd ipocrizie în stare pură mă înfior la gândul că aş putea reacţiona normal. Şi acest fior mă face să reacţionez normal, mă îngheaţă, mă face să-mi fie teamă că, poate, vreun gest sau vreun cuvânt de-al meu ar putea da în vileag faptul că m-am prins de ipocrizia ta, dar nu vreau ca tu să-ţi dai seama, ca să nu te simţi jignit. Prefer să mă simt eu jignit decât să arăt că m-am prins de minciunile tale şi că le detest. Fiorul mă face să trec cu vederea, mă face să las impresia că am înghiţit găluşca şi trăiesc cu vinovăţia de-a băga sub plapumă încă un caracter nedemn de propriile cuvinte.
Îmi imaginez stări. Îmi imaginez (pe baza experienţelor care se adună năvalnic) oameni care dau dovadă de ipocrizie în diverse situaţii. Îmi imaginez oameni care vor să fie ipocriţi şi care luptă din toate puterile ca ipocrizia să devină cât mai evidentă, cât mai ieşită din comun, cât mai şocantă. Unii au un talent gigant în proliferarea unor astfel de atitudini, pe alţii îi trec sudorile când lucrează în câmpul magnetic al ipocriziei, alţii sunt naturali, simpli, banali, aproximativ neinteresanţi.
Toate categoriile mă fascinează. Pentru că nu pot înţelege sistemul neuronal care produce chimic ipocrizia (aviz TomataCuScufiţă – dacă ţi se pare că o dau pe House, te rog să mă tragi de urechi) ori micile glande care secretă atâta esenţă încât să alimenteze 60-70 de ani din viaţa unui om. O viaţă în care boala se confundă cu normalitatea, cu naturalul, cu propria linie de producţie a stărilor care îţi induc psihicul spre ipocrizie.
Şi toate astea ar fi doar vorbe, dacă n-am avea o tonă de exemple pe care să le putem filtra lejer printr-o sită pe cât de deasă, pe atât de largă.
Aşadar:
- eşti ipocrit când mergi pe stradă şi crezi că toţi oamenii pe lângă care treci sunt nişte proşti care se mişcă pe tableta socială ca nişte manelişti spărgători de seminţe, cu prestigioase veleităţi de nuntaşi de cartier.
- eşti ipocrit când un coleg de muncă îţi cere să-l ajuţi şi tu te faci că nu ştii, cu scopul clar şi cu teama că dacă-l înveţi, într-o bună zi ar putea să-ţi fure scaunul.
- eşti ipocrit când mergi la spital şi aştepţi să sară doctorii cu stetoscopul pe tine şi să te întoarcă asistentele pe toate părţile, chiar dacă te-ai dus la urgenţă că te durea măseaua sau ai tăiat ardei iuţi în tocană şi ai dus mâna la ochi; imaginează-te pe tine în serviciul tău – ai face aşa cu orice client banal care vine la firma ta de construcţii să întrebe unde e Primăria?
- eşti ipocrit când le spui colegilor care te întreabă cu vocea scăzută cât ai luat luna asta? şi tu le spui nici măcar şoptit, ci îi laşi să-ţi citească de pe buze – confidenţial.
- eşti ipocrit(ă – mai ales) când prietenul/soţul tău vine de la fotbal şi tu ai chef de-o plimbare prin parc fix atunci. Ştiţi cum se spune: răzbunarea e mama… învăţăturii.
- eşti ipocrit când iei filme de pe torrente şi nu le dai la nimeni de frică să nu te deconspire ORDA şi să nu intre Poliţia cu mascaţii peste tine şi să-ţi confişte cele 30 de DVD-uri (5 cu seriale tari, 5 cu filme din 2010, iar restul cu piele multă), hardul de 500 de mb luat în rate şi căştile Canyon, second.
- eşti şi mai ipocrit dacă mergi la sală/fitness şi după două săptămâni îţi depărtezi tot mai mult braţele de corp şi mergi tot mai crăcănat. E grav. Lumea n-o să-ţi spună că eşti ipocrit, ci că eşti prost.
- eşti ipocrit când te trezeşti dimineaţa când îţi sună telefonul, amâni alarma de două ori şi, în loc să mai dormi 15 minute, îţi faci în minte un plan cu care să-ţi poţi minţi şeful şi să-ţi scuzi întârzierea la muncă.
- eşti ipocrit când îl laşi pe cel de lângă tine să-ţi plângă pe umăr când are un necaz, iar tu te gândeşti la încălzirea globală şi la perioada de gestaţie a balenelor ucigaşe.
- eşti ipocrit(ă – mai ales) când locuieşti în Aiud şi te duci să te coafezi în Arad sau la Braşov. Motivul că acolo există un salon mai nu-ştiu-cum ascunde o aventură cel puţin evidentă.
- eşti ipocrit când, după un meci de fotbal cu prietenii, dai banii ultimul, ca să fii sigur c-au dat toţi şi că nu eşti tu fraierul care să plătească pentru distracţia altora. Cel mai adesea, această pseudo-motivaţie pleacă din subconştientul unei femei cicălitoare din bucătărie, care se pune mereu pe nervi când bărbatul îşi trage adidaşii plini de granule negre de pe terenul sintetic – e un fel de efect al câinelui lui Pavlov, la scară largă, bineînţeles.
- eşti ipocrit şi prost dacă ţi-e lene să te scoli la 4 noaptea şi să-ţi suni cel mai bun prieten, când ştii că e la ananghie, că nu poate dormi şi că împrumutul tău l-ar scoate din groapă.
Multe ar mai fi, dar nu ne permite spaţiul. Orice sugestie însă e binevenită şi se trece automat la update!
Deci nu sunt ipocrita…..
.-= Nikol´s last blog ..Pe tocuri ! =-.
Ai dat niste exemple insemnate. Reiese ca toti suntem mai mult sau mai putin ipocriti la un moment dat in viata noastra…Asta am adaugat-o ca sa sune mai indulcit. In viata ne izbim de tot felul de categorii de oameni, dar cei mai nesuferiti sunt cei care nu au in gand decat ego-ul lor si satisfacerea lui. Am avut “onoarea” de a cunoaste mult mai multe tipuri de ipocrizie, dar la un moment dat nu le mai sesizezi imediat…sau le lasi sa treaca, cum ai spsu tu, inghit galusca; viata mea e la fel dupa, ca si inaintea depistarii ipocriziei unuia sau altuia. Important este ca noi- cei care sesizeaza- sa nu cadem in neantul ipocritic.
Ui, prima reactie, cand ti-am scanat postul in reader, cu titlu si cu link spre mine a fost asa un roi de fluturi in stomac, pentru ca incercam intr-o milisecunda sa-mi aduc aminte cu ce te-am suparat de ma faci ipocrita.
)
)
Dup-aia am rasuflat usurata. (Si chiar urma sa te intreb intr-o zi pe Twitter cum mai merge cu House
Dupa ce ti-am citit postul, am decretat ca nu sunt ipocrita. Ma rog, nu dupa criteriile astea, da’ daca ma gandesc la cateva, sigur gasesc ceva ce ma “indreptateste” sa port “titlul” asta. Pentru ca, la urma urmei… toti suntem ipocriti intr-un fel sau altul, macar o data in viata.
.-= Tomata cu scufita´s last blog ..O femeie stie =-.
@ Tomata, Doamne fereste, nu mi-as permite nici intr-o 100 de ani sa spun asa ceva despre tine.
Criteriile pe care le-am dat eu sunt putine, dar situatiile vietii ne pun in mii de ipostaze in care putem sau nu sa cadem in gradina ipocriziei. E cumva la alegere: doua cai, doua optiuni. Depinde ce proces de constiinta avem in mintea noastra: cauza-efect ale minciunii ori ne intereseaza doar reactia imediata a celuilalt. Adevarul e ca amandoua pot fi usor deconspirate.
La House am ajuns la Sez. 5, ep. 6. Si-mi place enorm. Datorita tie, caci de la tine am luat microbul, pe twitter.
@ Sanda, da, cam toti suntem impocriti de cateva ori pe luna, nu de cateva ori in viata. Toata lumea minte si nu se fereste sa recunoasca cineva. Insa ipocrizia e deconspirabila. E “minciuna cu picioare scurte”, minciuna care se autoslabeste, care se autodistruge.
scrie mai des te rog
Wow, deja sezonul 5. You're moving fast.
) Eu am ramas putin in urma la sezonul 6, ca am reluat Nip Tuck-ul si mai am vreo 5 sezoane ca sa-l termin. Si dup-aia ma intorc la House si la Greys si la Desperate Housewives ca mi-e asa dor de toti… 
.-= Tomata cu scufita´s last blog ..Sunt curioasă =-.
“- eşti ipocrit când te trezeşti dimineaţa când îţi sună telefonul, amâni alarma de două ori şi, în loc să mai dormi 15 minute, îţi faci în minte un plan cu care să-ţi poţi minţi şeful şi să-ţi scuzi întârzierea la muncă.”
))
hai sa gasim ceva care sa atenueze aici ipocrizia, hai sa`i zicem “relaxare”
.-= Alex`andra´s last blog ..Ce să nu uiţi de 1 Mai !! =-.
@ Alex`andra, pai da, dar nu dormi, ci stai cu ochii inchisi, gandindu-te si tesand in minte o scuza. Asta nu se pune ca program de somn.
“- eşti ipocrit când te trezeşti dimineaţa când îţi sună telefonul, amâni alarma de două ori şi, în loc să mai dormi 15 minute, îţi faci în minte un plan cu care să-ţi poţi minţi şeful şi să-ţi scuzi întârzierea la muncă.” esti ipocrit cand crezi in fiecare dimineata ca o sa gasesti solutia perfecta, iar din cauza asta intarzii la munca, sau renunti la spalatul pe dinti.
.-= Grapefruits´s last blog ..fusei la piaţă, nu râde! =-.
Eşti ipocrit când nu te duci la vot şi după aia te plângi că viaţa şi ţara e de rahat. Păi, (scuza-mă că nu vorbesc ca o domnişoară care îşi dă anul acesta licenţa), cine te-a pus să te caci pe ea?
.-= Grapefruits´s last blog ..Semnez “Indemnizaţia pentru creşterea copilului să rămână 85% din salariu” =-.
@Grapefruits, treaba cu votul e cu doua taisuri. Pana la urma conteaza cine numara voturile, asa cum s-a intamplat in toamna, la noi.
Amuzant si trist totodata. Problema pe care o ai tu legata de ipocrizie, rezoneaza cu problema pe care o am eu despre minciuna
)
Cheers!
pese: http://filzfina.wordpress.com/?s=minciuna
.-= Andra´s last blog ..Failx10 =-.
“- eşti ipocrit când te trezeşti dimineaţa când îţi sună telefonul, amâni alarma de două ori şi, în loc să mai dormi 15 minute, îţi faci în minte un plan cu care să-ţi poţi minţi şeful şi să-ţi scuzi întârzierea la muncă.” esti ipocrit cand crezi in fiecare dimineata ca o sa gasesti solutia perfecta, iar din cauza asta intarzii la munca, sau renunti la spalatul pe dinti.
.-= Grapefruits´s last blog ..fusei la piaţă, nu râde! =-.
Cred ca fiecare din noi suntem mai mult sau mai putin ipocriti. In viata intalnim tot felul de categorii de oameni. Important este ca tu sa fii corect.
…ești ipocrit când, profesor fiind, bălăcărești jurnaliștii agramați, însă dai note de trecere unor studenți(cel puțin)la fel de agramați.
Mi-a placut lista. As adauga, esti ipocrit cand sotia te intreaba unde esti, tu ii spui ca nemernicul de sef te tine peste program din barul de la parter, cu berea in fata.
Ne apucam sa apreciem un om dupa ce nu mai este!
Foarte bun articolul. Mi-au placut criteriile dar cred ca ma sunt si altele. Scrie mai des, o faci foarte bine !!!