Cum postim? De ce postim?
Data publicarii: 17 Feb 2010, în categoria Sensibilitati | 15 comentarii »
Scriam într-un articol anul trecut despre faptul că postul e o uitare a durerilor din noi şi o vreme de introspecţie interioară, de scrutare a coardelor sensibile din suflete şi de pregătire pentru înviere.
E bine ca, înainte să ştim ce este postul, să realizăm cam ce nu este sau ce n-ar cam trebui să fie, ce n-ar trebui să devină postul când, în cele mai multe cazuri, ipocrizia face casă atât de bună cu habotnicia. Din păcate.
E uşor să judeci pe cel care nu ţine post, să condamni pe cel care bea, să cerţi copilul care-şi dă banii pe sare de baie ori, în cel mai fericit caz, pe fast-food.
E uşor să fii o mamă ipocrită, care toarnă pe gât copiilor o educaţie religioasă forţată, la fel cum e de uşor să fii un tată habotnic, mare mergător la Biserică, dar care scoate cureaua când copiii îşi feliază salamul pentru micul dejun.
La fel de uşor e să fii bunica plină de duh, dar exagerată atunci când împuiază capul nepoţilor cu istorii nostalgice despre cât de grea i-a fost copilăria şi despre câte mofturi fac ăi tineri acum. Iar când vine vorba de mers la Biserică şi de a ţine post, femeia ce-o ştiai plină de har, devine întunecată, nervoasă şi trăsneşte cu cuvinte dure.
Acest stil de-a te raporta la ceilalţi prin prisma unor trăiri atât de personale, atât de intime în fiinţa ta şi, uneori, nervos de disciplinate, nu inspiră celor din jur nicio linişte că postul tău e cel pe care vrei să-l dai exemplu.
Mersul tău la biserică, după ce trosneşti toate prin casă din cauză că ăi mici nu sunt gata, că soţia a lenevit prea mult în pat, că soţul nu se poate trezi după cheful de sâmbătă seara, la care a fost “obligat” să participe, că mama şi tata insistă cu telefoane că slujba e pe la jumătate (ce grijă divină în timpul slujbei), că nu e nimic gătit în bucătărie pentru amiază şi, totuşi, e duminică, toate acestea nu te îndreptăţesc în niciun fel că eşti un bun creştin.
Duhovnicia nu se face cu forţa vorbelor şi-a curelei, ci cu forţa exemplului, cu forţa frunţii limpezi de nervi şi stres şi cu vorbe liniştite. Zicea un sfânt, mai demult, că postul înseamnă, în primul rând, să nu judeci pe cel de lângă tine (referindu-se la postul interior), să-i vezi greşelile, dar să-l ajuţi prin exemplul tău, să-i vorbeşti, să-i fii aproape când i-e greu. Există şi un post al ochilor, al gurii care toacă vorbele a ceartă, al inimii, al urechilor, în general al simţurilor.
Şi nu e greu. Ne speriem cu toţii când începe postul, “urându-l” de cele mai multe ori că ne pune la regim alimentar, că dăm mai mulţi bani pe mâncarea de post, că e cu E-uri exagerat de multe şi că ne îngrăşăm mai mult decât cu carne, că dacă postim cu lapte de soia şi cu Tofu ăla nu mai e post, că dacă nu ne rugăm, n-are rost să postim şi, cel mai ilar, că dacă ne e poftă tare de ceva, ţinem post degeaba.
Mituri. Sunt mituri necontrolate. Postul e dincolo de toate acestea. Nu zic sa postim cu Tofu şi parizer de soia, dar le mulţumim spaniolilor că ne-au adus fasolea în Europa, nu exagerăm cu Wiesana de post, mai luăm şi câte-o Unirea şi întindem două linguri de dulceaţă de la mama peste felia de pâine, mai o pâine prăjită cu ceapă şi usturoi (90% dintre noi o adorăm, ştiu), mai o ciorbă limpede, o comandă mai light de la firma de cathering care ne aduce mâncarea la birou, o cafea mai puţin, o ţigară mai rară etc.
Postul se derulează pe etape: în săptămânile de dinainte renunţăm încet la carne, apoi la brânză, lapte, ouă, năravuri, nervi, stres, griji exagerate, certuri, patimi, bătăi, înjurături etc. pentru ca să ne liniştim apoi şi să ne luăm inima în dinţi pentru ziua în care avem de gând să dăm “face to face” cu Dumnezeu, într-o scurtă rugăciune ori la slujba de seară de la biserica dintre blocuri.
Postul e o stare. O trăire. Renunţarea la mâncare e pentru a ne linişti, pentru a ne uşura, pentru a ne disciplina stomacul şi întreg corpul, pentru a nu rămâne împovăraţi după ce am engurgitat 5 grătare de porc şi nu mai suntem în stare să ne întoarcem pe cealaltă parte în pat când ne uităm la “Noră pentru mama”. Desigur că şi o renunţare la privitul mizeriilor de la tv e tot de post (cel al ochilor).
Şi înc-o vorbă: nu postim pentru Dumnezeu. Ce nevoie are Dumnezeu de postul nostru? Postim şi ne rugăm pentru noi, pentru liniştea noastră, pentru împăcarea cu noi şi cu ceilalţi, pentru odihna minţii noastre, atât de stresată de treburile cotidiene, de munca de zi cu zi şi de grija ceasurilor de mâine. Nu postim ca să ţinem o cură de slăbire a corpului, ci postim ca să ţinem o cură de slăbire a patimilor din noi, unele mistuitoare, altele ignorante, altele nebănuite. Dumnezeu n-are nevoie de postul nostru, dar efortul nostru în a-l ţine şi a ne curăţi Îl face pe Dumnezeu să se coboare şi să se spele pe mâini în cascada limpede a simţurilor noastre. Când? De Înviere!
Si eu cred ca postul este un ajutor dat propriului suflet, un apel la stapanirea patimilor de orice fel: fizice, comportamentale, spirituale,o stare pe care daca nu o simti, nu are rost sa te prefaci ca o simti si sa postesti doar pentru ca asa trebuie. Intr-adevar, a posti nu inseamna doar a te abtine de la anumite alimente, ci inseamna a incerca sa tii in frau toate comportamentele nocive, a incerca sa fii mai bun.
Felicitari pentru articol! Mi-a placut!
A inceput postul Pastelui? M-ai lamurit, as incerca si eu asa ceva duhovnicesc si spalator de pacate. Scuza-mi pasenta.
Nu cred ca e prea sanatos postul asta pentru ca o sa ajungi sa mananci porcarii cu e-uri – gen pateuri vegetale, snitele de soia.
Imi vine greata cand ma gandesc!
Sincer nu inteleg si nu am inteles niciodata de ce se tine post…pai hai fratilor daca tot suntem pacatosi sa tinem forever post…nici aia nu e treaba cand e post suntem cei mai sfinti si mancam numa vegetal si cand nu e post ne indopam de carne si alte cele…cel mai bine ar fi sa mancam moderat din toate cate putin si ce ne face bine. Asa ca si postul e relativ.
Nu e relativ postul, ci mancarea. Postul inseamna non-exagerare, infranare, abstinenta mai mare intr-o anumita perioada. Daca ne abtinem zi de zi, postul va deveni un mod de viata.
Dupa ce citii articolul asta cred ca ai fi bun de popa , si dupa ce ai deveni preot ai intelege cam cu ce se ocupa BOR in acest moment : face bani !
Eu nu mai postesc pentru ca nu am pentru ce sa postesc !
.-= romania inedit´s last blog ..Pisici amuzante 8 =-.
A inceput postul ! Ptr cei mari :respectati acest post mare iar Dumnezeu va va respecta pe voi
.-= wrestling´s last blog ..WWE RAW 15 februarie =-.
Pana acum trei ani, inainte sa raman insarcinata tineam post. Nu era nimic impus, totul venea de la sine. Nu am cuvinte sa descriu acea senzatie de bine, de purificare care o dobandesti. Acum imi este greu sa incep postul dar, cand voi fi pregatita, o voi lua de la capat. Poti manca nuci, legume, fructe, fasole, paine neagra. Te poti abtine de la mancare in zilele de miercuri si vineri ca doar pana la urma nimeni nu iti cere sa fii habotnic, sa faci totul intocmai. Nu te forteaza nimeni, trebuie doar sa simti, sa vrei. Incerc in aceasta perioada sa uit de nervi, rautate gratuita, ganduri negative si sa imbratisez cu caldura mult mult zambet si calmitate.
.-= sinsdesign´s last blog ..Doina Popescu profesor, scriitor, blogger =-.
Recunosc ca imi este foarte greu sa tin un post de la un capat la altul deoarece eu daca nu mananc o saptamana mancare de dulce ma simpt slabit:|. Dar acest post voi incerca pe cat posibil sa ma abtin… acum sa vedem ce o sa iasa.
Si mie imi este foarte greu sa tin post.. insa chiar cred ca este un lucru bun, fizic vorbind este vorba de o curatare a organismului, oricum nu fac exces de carne nici cand nu e post. In schimb, religios vorbind, postul si rugaciunea sunt doua lucruri de care se fereste ala cu coarne cel mai mult, pentru ca nu se poate atinge de oamenii care tin post si se roaga.
corect Liviu. de acord cu tine.
postul e pt binele nostru.
.-= m1ha1´s last blog ..Crede in Mine =-.
Nu postesc. Nu pot sa ma abtin de la dulciuri
Eu nu postesc … De ce? Cred că din cauză că nu mă pot abţine de la anumite mâncăruri. Acum… postul înseamnă curăţirea trupului şi a sufletului (cred).
După părerea mea faptul că te poţi abţine de la anumite mâncăruri este un test de voinţă, cred că postul de fapt asta încearcă să “testeze”. Dacă poţi să te abţi de la anumite mâncăruri, poţi să renunţi la tigări, la cafea, la înjurături, poţi învăţa să comunici fără un vocabular agresiv.
E doar o părere personală
“Postul este o stare” Da. Cred că e corect spus.
Eu încerc de mult să fac un post în suflet. Şi încet încet cred că o să reuşesc. Lupt cu comportamentul nesimţit (nu sunt un nesimţit prin definiţie dar ca orice om am şi astfel de momente), învăţ să comunic şi să îmi rezolv problemele comunicând, nu agresiv. Şi poate cânva o să fac şi o curăţare a trupului.
.-= Ionut´s last blog ..Cineva, undeva, cândva … Un la mulţi ani! =-.
@wrestling: Noi oamenii trebuie să-L respectăm şi să-L pe Dumnezeu. Noi nu putem să-i cerem Lui ceea ce noi nu îi dăm.
Dumnezeu ne iubeşte aşa, şi chiar mai mult.
Şi am simţit nevoia să mai adaug asta.
Dumnezeu ne iubeşte, Dumnezeu te iubeşte. Pe tine, pe mine, pe toţi. Dumnezeu are răbdare, o răbdare pe care omul nu o să o aibă niciodată. Uneori chiar mă întreb câtă răbdare mai poate să aibă cu oamneii. Dar o are. Şti de ce? Dintr-un motiv foarte simplu: PENTRU CĂ NE IUBEŞTE!
Ai putea să îi faci rău copilului tău? Poate uneori face protioare, unele mai mici altele mai mari, dar mereu o să îl iubeşti şi o să îl aperi, chiar dacă îl mai cerţi din când în când.
Liviu, cred că am deviat un pic d ela subiect, şi am scris în două comentarii. Dar … comentariile cititorilor le-am citit dupa ce am comentat.
.-= Ionut´s last blog ..Cineva, undeva, cândva … Un la mulţi ani! =-.
corect Liviu. de acord cu tine.
postul e pt binele nostru.