From Russia with love
Am râs de mi-am înnodat traheea cu esofagul. Mai avem noi clipuri şi filmuleţe pe care le dăm mass-uri de câte ori le primim şi suntem pe spate de râs, dar suntem mici copii pe lângă ce au iubitorii de avuţiile noastre, vecinicii noştri ruşi. Vorba lui Ţutea: Rusia e ca o vacă ce dă 80 de litri de lapte pe zi, iar după ce o termini de muls, se-mbalegă în ...
Citeşte mai departe →Un articol cel puţin tendenţios
Să nu spun că jigneşte, că poate se supără oamenii faini de la Adevărul de Seară, Alba Iulia. Am citit ieri în presa locală un semi-reportaj realizat de o ziaristă de la Adevărul de Seară despre Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia şi “afacerile” instituţiei cu lumânări. Nu mă interpun să ţin partea instituţiei, dar îi cunosc realităţile contextuale şi nu mă pot abţine să tac. Un reportaj curios şi, am impresia, construit ...
Citeşte mai departe →Din ciclul “Nu fi prost să te vaccinezi. Mai bine dai vina pe autorităţi după ce te îmbolnăveşti”
Sâmbătă, dând o fugă până acasă, în capitala Transilvaniei – Draşov – să servesc nişte lichie calde cu brânză şi cu ceapă, proaspăt scoase de mama din cuptor şi tăiate astfel încât să se prelingă brânza moale şi pufoasă pe buza tăieturii, am avut o discuţie cu tata despre perioada cruntă ce-a urmat imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial. Avea 17 ani atunci şi mi-a povestit de mii de ...
Citeşte mai departe →Gheorghe Dinica a murit. Long live his memory!
A murit Gheorghe Dinică, omul a cărui voce nu-mi plăcea. Şi nu-mi plăcea nu pentru că avea ceva strident în tonuri, ci pentru că inspira, revela un om imperativ de disciplinat, detaliu care, credeam eu, nu se potriveşte cu meseria de actor. Timbrul vocii lui mă făcea să-i rememorez secvenţele în care l-am privit în atâtea filme şi scene de teatru. Mă făcea să-mi încalc voinţa şi să-i privesc jocul gurii. ...
Citeşte mai departe →Bun venit în ţara cu proşti!
Am primit de la un coleg de birou un link către un articol care pur şi simplu m-a încremenit: am aflat cu stupoare că, în următorii ani, 90% din populaţia lumii trebuie să fie exterminată, pentru că oamenii dăstepţi au descoperit un lucru esenţial pentru viitorul umanoizilor. Şi acest lucru esenţial, coroborat cu marea descoperire este acela că pentru a înlătura o catastrofă, trebuie să produci două, dintre care ultima ...
Citeşte mai departe →432 e mai bun decât Gladiatorul. Cică.
Un top al filmelor realizate în perioada 2000-2009, publicat de cotidianul englez Times, aşează filmul lui Mungiu – 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile – înaintea multor producţii de top pe care le-am savurat în această perioadă de secol XXI. "4 luni, 3 săptămâni si 2 zile", filmul lui Cristian Mungiu distins cu Palme d'Or la Cannes, se numară printre cele mai bune pelicule ale deceniului, devansând productii ca "Milk", ...
Citeşte mai departe →Călugărul de la Patriarhie şi Libertatea pentru retarzi
Să nu credeţi că am de gând să iau în vreun fel apărarea tânărului călugăr de la Patriarhie, despre care vuieşte presa de câteva zile bune. Nici nu vreau să încerc un exerciţiu scriitoricesc care înfiereze vreo deviaţie sexuală, pentru că, personal, nu-mi stă-n fire să-mi provoc scârbă stomacală din plăcerile pe care le încearcă şi le pun în practică unii cărora le place să-şi ardă dorinţele trupeşti la pârţ, ...
Citeşte mai departe →Ce fac oamenii nestresaţi într-o ţară nestresată
Cred ca eu am o problemă socială: de câte ori îmi amintesc de vizitele prin Franţa, Germania, Italia ori, recent, Spania şi realizez că trăiesc de 28 de ani într-o ţară stresată la maxim, îmi pun serios întrebarea dacă nu cumva noi, românii, avem în sânge stresul şi problematizarea lucrurilor, în loc să trăim sănătos şi cu gânduri mai lejere, aşa cum fac vecinii noştri din bătrâna Europă. Eram în Spania, ...
Citeşte mai departe →Cât ne costa referendumul – moftul lui Băsescu
Dintr-un comunicat parvenit de la Guvernul României, aflu azi dimineaţă, stupefiat şi şocat deopotrivă, că referendumul pe care îl impune Băsescu, desigur ca un moft al unui politician răsfăţat, dar care şi-a pierdut jucăriile, costă România 61 de miliarde de lei vechi sau 6.107.000 lei noi. Ce să înţelegem, noi românii privaţi de puţinul respect pe care l-am primit de la o guvernare retardă din treaba asta? Că nu exista salarii ...
Citeşte mai departe →
un pdf nu ne dai 
