Normal… pe dos
Data publicarii: 21 Noi 2008, în categoria Nocturne | 25 comentarii »
Normal… pe dos! Asa e mai mereu in viata noastra. Nimic nou, nimic vechi. Trecem nepasatori peste cadavrele noastre si nici nu ne sinchisim sa le mai sesizam mirosul. Suntem atat de obisnuiti cu rutina si parca, totusi, mereu intervine, peste zi sau peste noapte, cate zece probleme noi si vechi, in acelasi timp, 24 din 24, 7 din 7, dupa ce tocmai am rezolvat alte zece.
Conversam unii cu altii, dar nu comunicam. Gandul ne zboara la gramada de lucruri care trebuiesc rezolvate. Toate. Urgent. Vorbim multe, dar putine le tinem minte, spunem vorbe grele si uitam sa le capatuim cu cuvinte care vindeca, ne privim unii pe altii, dar nu ne vedem, suntem prezenti cu trupul langa colegi/ soti/ prieteni, dar mintea ne e peste tot. Obositi. Franti. Cu temele nefacute in fata zilei de maine.
Si se lasa seara la fel de repede cum vine dimineata. Si in loc de “noapte buna” ne ignoram, ca… suntem nervosi si, din nou, obositi si stresati ca timpul e scurt, ca desi numai ce ne-am trezit, deja suntem in intarziere. Si numai ce-am ajuns la serviciu, ca se si face ora doua. Si numai ce-am rezolvat o problema, ca se si face seara. Si mancam ceva in scarba si ne culcam, uitand sa spunem, macar in gand, un simplu “Tatal nostru”.
Si in loc de “somn usor” ne ignoram pe noi insine si pe cei de langa noi si ne temem ca peste cateva ceasuri o luam de la capat. La fel. Ca iar se face maine!
Inutil sa spun cata dreptate ai…! Realitati dureroase si generalizate.
Liviu, turbarea acestui ritm despre care vorbeşti s-a prăvălit peste capul nostru venind din direcţia lăudatului Occident, unde curge numai lapte şi miere. De la el ne-am copiat noile valori, cu el concurăm fără răgaz. Şi fără sens, aş spune.
Tanjesc dupa o zi linstita, fara program, fara griji…
@ Mihaela, ai dreptate ca aceste realitati sunt dureroase si generalizate. Toti suntem asa. Mai ales generatia putin mai tanara care vrea sa faca ceva cu viata ei. Muncim zi de zi, iar pauzele sunt din ce in ce mai scurte. Ce bun ar fi un concediu se Sarbatori!
@ Amalia, noi am luat din Occident cam tot ce se putea. Am inceput sa traim si noi ca acolo, dar dintr-o data criza mondiala ne-a privat din nou de aceasta situatie. Sa se nasca un nou experiment pentru lume asa cum a fost comunismul? Sa ne intoarcem din nou de unde am plecat?
@ Joalex, ziua linistita nu va veni decat atunci cand vom hotari cu inversunare ca avem nevoie de 3 zile de concediu, de pauza, de relax. Pana atunci, nicio sansa.
Pai na… daca ne luam valorile din occident, normal ca imprumutam si problemele occidentului. Nu ca ne luam valorile de la altii e gresit, ci ca nu suntem pregatiti sa facem fata acelorasi probleme ca si ale lor. Fiecare e liber sa aleaga cum traieste. Dar cand alegem jungla, ar fi bine sa avem si armele pregatite pentru lupta. Cat despre mine, eu sunt inarmat si gata de razboi.
@ Viorel, noi abia ce-am scos capul afara din URSS si-am vazut minunea lumii in occident. Noi inca suntem traumatizati de cei 50 de ani de comunism. Suntem ca un om inchis intr-un lagar, care a mancat carbuni si pamant, a fost eliberat si cineva i-a intins un tort mare de frisca. Omul l-a mancat cu mainile amandoua si s-a imbolnavit de moarte. Cei 20 de ani de libertate ne-au facut mai balcanici, nu mai occidentali. Mai ales ca generatia mai sceptica e anti occident. Adica filorusi.
Se cheama “cursa sobolanului”…
O zi minunata iti doresc
@ James, o cursa in care castigam bani putini, pe care ii cheltuim repede. Si ne alegem cu oboseala si stres.
Foarte frumos punctat
. Am observat si eu, din pacate, si pe propria-mi piele, ca am ajuns la o robotizare a activitatilor zilnice,ca suntem ca intr-o cursa contra cronometru. Si totul pentru ce? Ca sa uiti de cei din jur si de tine, sa uiti sa gandesti sau sa comunici in adevaratul sens al cuvantului, sa ajungi aproape de a-ti pierde identitatea, sa devii ca o masina care isi face treaba si atat.
@ Cristina, suntem roboti, dar trebuie sa uitam de lucrul asta si sa ne reconsideram oameni, in adevarata noastra valoare. Oameni care gandim, care comunicam, care stim sa punem punct atunci cand trebuie. Altfel ne vom transforma din fiinte in unelte. Si nu e bine.
Buna Liviu:multumesc inca odata ca citesti ceea ce scriu si ce pot sa spun decat ca iti dau dreptate:m-am regasit la fiecare cuvant.Iti spun sincer vorbesc cu o colega da ma uit la ea dar gandul sau gandurile imi sunt in alta parte ce sa mai spun de rugaciune:asa e!!!Bianca
” @ James, o cursa in care castigam bani putini, pe care ii cheltuim repede. Si ne alegem cu oboseala si stres. ”
^ castigam bani pentru ca suntem niste urmaritori ai banilor. am devenit dependenti de ei. cu ei ne calculam fericirea, bunastarea si implinirea pe toate planurile existentiale. mi se pare ceva foarte josnic. uitam cine suntem daaaar,de fapt, noi n`am stiut niciodata acest lucru. de ce ? pentru ca banul, ochiul dracului, ne`a orbit din generatie in generatie.
prgresul tehnicii super ultra mega extra avansate este mult prea rapid pentru creierul uman. ne dam seama ca nu putem tine pasul, ca ne depaseste incetul cu incetul si lucrul asta ne sperie, asa ca ne traim viata intr`un “şprint pe distanţă nedefinită”.nu ne oprim nici macar pentru a respira. nu sesizam momentele cu adevarat importante din viata si uitam sa traim.
DA, din pacate, suntem niste roboti indoctrinati ai societatii zilelor noastre. si nu este vinovat mai mare decat noi insine. totul sta in mintea noastra, in taria noastra de caracter si in mentalitatea ce o avem fiecare in parte asupra vietii. de la noi porneste schimbarea , insa numai daca noi dorim acest lucru. in caz contrat, maine va fi “iar maine…” ( a se insera aici o fata posomorata, seaca li satula de viata)
@ bianca, toti cred ca ne regasim in multitudinea de lucruri pe care le avem de facut in fiecare zi. Devenim, incetul cu incetul, artisti ai concretului, uitand ca de fapt NOI suntem artizanii viezii. Si avatarurile ei.
@ Alex`andra, suntem robotei cu carte de munca, vanduti telurilor simple de a avea o casa si o masina cu care sa ne miscam. Suntem tristi, dar viata nu paleste niciodata in fata binelui din noi. Avem o samanta de bine in sulfet pe care n-o putem extirpa cu una cu doua. Nu mai spune ca esti satula de viata ( a se insera aici o fata cu zambarici pana la urechi, un chip implinit, bucuros de viata).
Are Alexandru Dragomir o carte : “Crase banalitati metafizice”. Titlul zice tot: despre decoperirea minunatiei ce se ascunde in spatele lucrurilor aparent banale, demonetizate prin repetarea lor mecanica, dar cu toate astea, nu mai putin FERMECATOARE.
@nicdan, banale, banale, dar ne iau o gramada de timp din viata. Daca devenim sclavii banalului… sfarsitul il cunoastem cu totii…
APARENT banale! Dar daca le descoperi cu adevarat, nu mai sunt deloc banale. Iar in sensul asta poti deveni fara probleme “sclavul banalului”
Pacat insa ca ne-am obisnuit sa ne varsam nervii pe singurii oameni care ne iubesc pentru ceea ce suntem. Nenorocul lor e ca ne sunt alaturi, ca altfel, nu ar fi ei tinta nervilor nostri provocati de problemele existentiale care ne mananca viata.
Insa ne este atat de greu sa vedem acest lucru si sa ne dezobisnuim…
Ce sa facem daca avem atatea pretentii de la viteza si tehnologia de azi l?! Asta ne streseaza. Din cauza ei nu pot sa-mi termin la timp treaba si sa mai vad si eu de mine si de familie si de timpul liber, daca mai ramane…
Suntem cu un picior in 2009 si nu suntem in stare sa primim de la marile companii din tara asta un serviciu de calitate. Mai bine ne intoarcem in epoca de piatra, ca ne-am descurca mai bine. Asta ne streseaza si mai mult.
Corect. Noi nu avem timp sa spunem “Tatal Nostru” si ei vor sa ne mai ducem la vot? Pentru ce? Ca iar sa facem aceleasi lucruri pe care le scria Liviu in post?
PS: Liviu, scrii bine. Imi place. Felicitari si imi pare bine ca am ajuns la tine pe blog.
@ Sorin, noi suntem produsul voturilor noastre. De fiecare data inainte de alegeri suntem impachetati si montati sa mergem la vot. Mergem si dupa cateva luni observam ca noi o ducem la fel sau chiar mai greu, iar prin Romania rasar tot felul de firme si de companii care mai de care. Suntem masa mare de oameni de care ei au nevoie doar o data la patru ani.
P.S. Multumesc de aprecieri. Te mai astept.
imi cer scuze daca prin comentariul meu de mai sus s`a inteles ca eu as fi satura de viata. in niciun caz.
viata asta e mult prea frumoasa si merita sa o traim din plin. asta e unul din principiile dupa care ma ghidez in viata
generalizarea asta ma omoara. in unele comentarii vorbesc la persoana 1, nr pl doar pentru a nu da nume exacte, astfel incluzandu`ma si pe mine in masa de populatie respectiva.
am 17. zambesc! am o viata si p`aia o traiesc la intensitate maxima
@ Alex`andra, am inteles din primul comment ce fel de om esti. Se vede dupa cum scrii ca esti o fire optimista si iubitoarea de viata. Dar cand dam de chestiuni care ne repugna, cu totii suntem aparent pesimisti. Viata merge inainte pentru ca e “bella”, iar noi suntem artizani ai frumusetii. Majoritatea, nu toti, normal. Prin felul in care scrii, am observat cat de mult apreciezi bunul gust si bunul simt. Sa fii iubita forever. Si young, normal.
Mi`ai lasat acum cateva zile un comentariu ce m`a bucurat enorm. ( nu`mi place sa aduc laude gratuite. imi par de prost gust. comentariul tau CHIAR mi`a ” tencuit” un laaaaarg zambet pe intreaga acelei zile )
Iti multumesc pentru asta >:D<
Si da, sunt fericita cu viata pe care o am.
Multumesc de urari !Asemenea iti doresc si tie.