Funebrele şosele
între Sebeş şi Alba a mai apărut o cruce neagră, cu o imagine funebră pe braţ şi câteva lumânări în pahare albe. Încet-încet se face-un câmp de cruci. Negre. Triste. La fel.
avea 25 de ani, era în bucuria vârstei, o cunoşteam de vreo 7-8 ani, era inteligentă, frumoasă şi de treabă
avea 25 de ani, viteză şi maşină puternică, era noapte, după cum zic oamenii, şi-un copac i s-a lipit de trup
avea 25 de ani, venea spre casă şi, spun alţi oameni, s-a speriat de luminile şi sunetul pornite brusc din spatele ei de către o ambulanţă ce urma să salveze vieţi
avea 25 de ani şi ambulanţa nu ştia că moartea era atât de aproape de graba ei; ea care înseamnă viaţă şi speranţă. Şi volanul se pierdu în imensitatea câmpului proaspăt secerat
25 de ani şi-o moarte aprigă şi tristă ce i-a furat sclipirea de a fi. De a mai fi.
Suntem fragili ca firul lin şi galben al spicelor de vară. Pe cruci, pozele sunt mai triste ca oriunde. Murim… ca mâine.
un pdf nu ne dai 
destul de macabru descrierea facuta, dar asa e viata se atarna d eun fir de ata si neatentia ne fura si …
brrr, randurile tale m`au facut sa ma cutremur putin.
Puteai sa pui si o poza , si poza cu crucea e mica !
Sa-i fie tarana usoara !
N-am pus poza ca inca n-am oprit sa ma uit la cruce. Numai din masina am vazut-o. E prea trist.
Domnule Liviu, cata dreptate aveti!M-a impresionat “scrierea ” de azi.Mi-a lasat un gust amar, heh!Aceasta este viata noastra:alcatuita din bune si rele,poposind mai mult sau mai putin pe terra dar, fragila!Da, murim ca maine, toti, pe rand….
P.s.O sa mai trec pe la dvs.
Superb scris, Liviu
Si atat de trist …
@ Dojo, privesc crucea in fiecare zi. Inca nu-mi vine sa cred. Moartea e o durere mai trista ca noi.
vezi tu, cu orice copac taiat de pe marginea drumului salvezi o viata… e a doua cauza (dupa mine) care te face sa mori in Romania, prima fiind, tot in opinia mea, si nu ma refer la cazul de fata, prostia crancena…