Despre secta humanoidului pervers
Data publicarii: 15 Iul 2010, în categoria Ganduri apriori-post | 8 comentarii »
E un mister pentru mine şi cred că pentru multă lume cum o ştire şoc poate să fie vizualizată de mii de ori, iar una care are un caracter practic şi care reproduce în cuvinte o realitate imediată să fie trecută cu vederea în galopul zapant spre scandal.
Multă lume acuză presa de tabloidizare, de schimbare a specificului informaţional în ştiri de maidan, care şochează cititorul şi care-l fac să-şi pună mâinile în cap, siderându-se văzând pe ce lume trăieşte.
La o simplă discuţie referitoare la menirea presei, toţi facem pe intelectualul pedant, cu monoclu la ochiul stâng, care se ţine de cap în ce stare a ajuns lumea de azi. Câte scandaluri! Cât sex! Câtă dezbrăcăciune! Ce crime! Sinucideri! Ce sondaje!
Până la un nivel în care ipocrizia de pe feţele noastre atinge un alarmant cod roşu de îmbujorare artificial creată pentru mirarea falsă a celuilalt. Ne ruşinăm când vedem coperta de la Libertatea şi Cancan cu sânii bidonaţi ai blondei retardate care iese din nu ştiu ce hotel în care paparazzi spun că a stat 4 ore. Şi ne dăm cu părerea că nu se poate, că e făcătură, că Cristea e băiat finuţ şi nu se bagă… moment în care până şi pensionarul cu paporniţa cafenie, care vine de la kaufland cu prazul ce-şi scoate pletele la aer, ştie şi e ferm sigur că tinereii n-au jucat remy în camera de hotel. Şi e interesat. Şi e pornit să-şi susţină părerea în faţa vecinilor de la bloc, care au altă versiune a poveştii. Şi e excitat de gândul că, odinioară, ehe, când era şi el june şi toată lumea avea de lucru…
Cine spune că presa are un rol în formarea omului (şi mai grav, a copilului) are probleme cu deficienţa de percepţie. Presa informează, nu formează. Eventual formează jurnalişti care ştiu să speculeze ştirile zilei, dar în niciun caz presa nu are rolul de a ne forma copiii. Cel mult au şansa de a deveni nişte legume vorbitoare, cu ochii înfipţi într-o plasmă fascinantă, pe care părinţii au dat o căruţă de bani. Tre să fim tâmpiţi să credem că un Cancan sau un Click, sau un PrOTV ne va învăţa copilul ce e bine şi ce e rău, adică îi va dezvolta chiar capacitatea de percepţie, discernământul (reclama aceea la digi cu “batman, batman” e cea mai la îndemână dovadă). Rolul tabloidelor e să excite humanoizii genetic înclinaţi spre tematica de joasă speţă: sex, crima, sinucidere, scandal.
Humanoidul pervers cumpără Clickul la 6 dimineaţa şi până la ora 7 jumate are deja la activ… activităţi care dăunează vieţii sexuale. Humanoidul pervers vrea scandal, vrea sex virtual, i se aprind ochii când citeşte despre sinucideri şi oameni luaţi de ape. Are un cult pentru bustul femeiesc despuiat de haine şi pentru pozele cu vedete în ipostaze freaky. Face parte din secta humanoizilor perverşi. În mintea lui nu există moralitate, există statistici, există numărul trecut din Cancan şi numărul viitor din Libertatea. Humanoidul pervers are acasă TOATĂ colecţia din Infractoarea şi din revistele cu program tv şi reclame la 89898988989.
Să fim înţeleşi: nu aceasta este presa. E doar un tip de presă, un sector, dacă vreţi: cea targetată spre ceea ce consumatorul cere, consumatorul de jos. La magazinul din sat nu trebuie să pui în vânzare ochelari 3D, ci găleţi şi cizme de cauciuc, pentru că asta cer oamenii. Aşa face presa de scandal: oferă ceea ce i se cere. Şi dacă i se cere sex, oferă sex; dacă se citesc ştirile cu accidente şi sinucideri, se dau accidente şi sinucideri – pâinea şi circul din agora de azi.
Presa serioasă face ştiri decente, investigaţii care să scoată la lumină adevărul, atacă ceea ce trebuie atacat, îşi justifică gesturile, chiar şi în instanţă, oferă ştiri pentru homo sapiens, nu pentru humanoidul pervers, fie el pensionar cu pensie impozitată, fie bugetar minus 25%, fie angajat la privat care îşi rupe din pauza de masă ca să cumpere tabloidul preferat. Presa serioasă face politică şi analiză pe teme actuale, dezbate subiecte fierbinţi şi trage concluzii în editoriale de calitate.
Cu sinceritate mărturisesc că admir şi citesc citynews.ro. Nu fac reclamă, nu mi-a cerut nimeni asta, nu am fost setat să scriu despre asta. Portalul acesta de ştiri încă nu s-a tabloidizat. Sper să rămână aşa. Citibil.
P.S. Presa de tabloid au inventat-o cei care au ceva de ascuns. Şi, slavă Domnului, avem destui şi la noi în ţară.
)
Ai perfecta dreptate in ceea ce spui, insa asa cum ziceai si tu, principalii vinovati nu sunt cei din presa – la urma urmei ei ne dau ceea ce cerem, ci noi care suntem atat de atrasi de acest “senzational”.
Am tot citit articolele de pe site-ul vostru si inca nu am comentat nimic. Sunt de parere ca faceti o treaba buna cu acest site, aducand in prim plan numai articole de buna calitate si interesante.
Despre secta humanoidului pervers | bungust.com…
Presa informeaza, nu formeaza, este ideea centrala a acestui articol bine argumentat. Merita citit….
ahahahaha
sunt agenti economici si urmaresc doar profitul de pe urma prostiei majoritatii romanilor romasi in tara
din acest motiv prefer mediul online; aici pot sa selectez sursele de informare
Deşi mi se pare plictisitor de periculos (sau viceversa!) să intru în dezbatere pe formuri sau bloguri, nu pot sa nu observ câteva puncte:
1. Presa formează sau ar trebui să formeze. Să spui că presa (doar) informează înseamnă că omiţi ani buni de istorie a umanităţii (de exemplu acest personaj) sau să negi impactul şi presiunea pe care societatea civilă (unde există) o are asupra evoluţiei societăţii. Dacă te referi la presa de scandal, rolul nu e nici măcar de informare ci unul comercial (există ca să facă bani) prin divertisment (fete goale) şi capitalizare pe emoţiile umane (expresia asta se foloseşte în analiza presei de tip tabloid). Restul media au atât rol de informare (ştiri) cât şi rol de formare (opinii, editoriale, dezbateri, talk-show-uri, documentare). Da, presa este (trebuie să fie) un motor educaţional civic, un formator de valori coerente, un instigator la raţiune. Că oamenii de presă (şi în special cei din România) aleg varianta simplă mai bănoasă probabil şi de ce prinde ea aşa puternic în România este o altă discuţie decât rolul presei în general!
2. Că tot am ajuns la publicul ţintă al presei de scandal, mă surprinde siguranţa cu care creezi un nou model psihologic / antropologic (sic!) al homus perversus. Nu am înţeles foarte clar cum ai făcut această complexă analiză şi câţi oameni ai descoperit fani “Infractoarea” printr cititorii de “Libertatea” sau viceversa. Nu cred că în lipsa unui astfel de studiu poţi afirma atât de vehement că există între noi persoane apriori perverse, care-şi satisfac poftele sau pornirile interioare prin reviste cu fete goale sau accidente. Nu vreau să scuz obiceiul degustării presei de scandal şi cred că publicul ţintă este unul needucat şi amator de lucruri simple şi ieşite din comun (de ce şi cum ajung ei acolo e peste puterile mele), dar decât de domeniul psihologiei (sau psihanalizei) mai degrabă aş spune că e o problemă de educaţie…
@ Cipri, daca ti se pare periculos si plictisitor sa intri in polemici pe bloguri sau forumuri, de ce ti-ai mai facut blog? Mai ales ca acolo ataci subiecte care instiga la discutie si la dezbatere. Mai ales cele pe tema religioasa, pe care le pui in discutie in “urma unor discutii cu persoane obtuze”. De unde si pana unde libertatea ta de expresie are dreptul sa considere gandirea altora ca fiind obtuza?
Revin.
1. Presa formeaza si informeaza, bineinteles. Dar exista mai multe nivele de formare si informare. Putem incepe de la -10 (presa de scandal) pana la +10 – presa de tip talk show, cu infuzii decente de critici si aprecieri.
In acest articol m-am referit la presa de joasa speta: o stire cu un accident mortal, daca se poate si cu foto macabre, are mult mai multe vizualizari decat una cu activitatile din spatiile RYMA Alba Iulia. E clar. Nu crezi? Urmareste numarul de vizualizari.
Alt aspect, pe care sunt sigur ca nu il cunosti, este inclinatia redactorului sef spre comercial sau spre calitate. De multe ori reuseste sa le combine in asa fel incat siteul sa faca trafic, iar printul tiraj. Inclinatia spre comercial, spre audienta targetata, spre o anumita categorie de cititori este mult mai importanta decat cea spre calitate, dat fiind faptul ca un site de stiri sau un ziar traieste din publicitate, iar pentru publicitate, uneori, trebuie sa-si vanda si demnitatea. Aici se contopeste presa care formeaza si presa care informeaza, in sensul ca le face pe amandoua, depinde de dozaj.
Cu ce ma educa un editorial recent al lui Cartianu in care vorbeste de incapacitatea de azi a taranilor de a-si mai cultiva pamanturile in comparatie cu situatie de dinaintea colectivizarii. Marele editorialist a omis un aspect vital: taranii au avut pamant doar din 1919 (dupa improprietarirea taranilor de Ferdinand) pana in 1950, la colectivizare, adica aproape 30 de ani. Cateodata istoria ne invata ca n-am invatat nimic din istorie.
2. Numeste-mi-l altfel pe batranul cu Click-ul in papornita? Cu tatele blondei lui Bote pe afara, cu scandaluri de tip OTV si cu vremea prezentata de nu stiu care in pielea goala. La o varsta in care functiile sexuale aproape ca mor, se naste o nostalgie psihica destul de periculoasa. Perversa, uneori, da.
Eu nu cred ca e o problema de educatie, ci una de inclinatie. Cum sa-l numesc pe un vecin mai mic cu doi ani decat mine, care la varsta de 4-5 omora catelusi dand cu ei de ciment? Needucat? Nu. Homo perversus apriori. E exagerat, dar sunt convins ca mostenirea lui genetica e una cu defecte, daca la 5 ani omori cu sange rece animale fara aparare.
Exemplul vecinului meu e mai mult decat un studiu. E un adevarat experiment vazut, trait, catalogat. Nu e nevoie de studii sa spunem ca exista tampiti si perversi. Pe unii ii vedem cu ochiul liber. Pentru bunul simt al oamenilor cuminti ma revolt. Pentru bunul lor simt pe care il vad lezat, atacat, denigrat.
imm interesant subiect presa cica se numeste la noi a 4 putere in stat si cred ca au dreptate omanei doar ca acum s-ar putea sa fie a 2 putere in stat