Bloggeri mari, bloggeri mici
Data publicarii: 14 Sep 2009, în categoria Ganduri apriori-post | 26 comentarii »
Cea mai mare parte a bloggerilor români e formată din cei mici. Cea mai mică parte din bloggeri români o alcătuiesc cei care scriu lucruri de calitate, dar care nu sunt neapărat cunoscuţi/ băgaţi în seamă. Cea mai mare parte a bloggerilor mari se numeşte trafic, linkuri, backlinkuri, poziţii (nu sexuale) în zelist, note cu plus în FTW.
Adineaori, citeam un post de-al lui Makavelis, în care face o analiză a bloggerilor mici, nebăgaţi în seamă, stingheri şi retraşi, frustraţi că ăi mari nu le dă şi lor câte-un link, să urce măcar 10 locuri în trafic.ro. Că ăi mici nu prea scriu, că nu se ţin de bloguri, nu vor să acceadă mai departe, deşi scriu bine şi ar putea uşor să ridice capul din mocirla de bloguri care alcătuiesc aşa numita blogosferă românească.
Eu nu vreau să fac pe Gică contra şi să spun că nu are dreptate, pentru că o analiză a unui blogger mai mare e mai veridică decât a unuia mic, cu 50 de unici pe zi. Dar poate că noi, ăştia mai mici, nu vrem mai mult. Poate că nu vrem să ne ridicăm mai mult frunţile de la nivelul apei, poate că nu vrem să ne bălăcărim în compromisuri şi-n posturi pentru google, ca să avem 300 de unici pe zi, veniţi din motoare şi căutând sex şi filme cu piele multă. I-am dezamăgi pe bieţii căutători de “sex cu batrane”, sex cu celebrităţi, poze sexy cu staruri de filme porno şi alte nimicuri nedemne să le amintesc.
Nu cred că se pune problema că ăştia mici, care nu au trafic, nu ştiu să scrie. Exclus. Ştiu să o facă chiar bine, mult mai bine ca alţi bloggeri de renume de pe la noi. Şi-i dau exemplu doar pe Envi, JorjH, Deme, Alle, nubeauacidulat, catzaua etc. Doar că nu ştiu să bloggeze (dacă mi se permite expresia). Asta e. Nici eu nu ştiu. Daţi-mi 100 de cărţi să le recenzez, daţi-mi 100 de fotografii cu peisaje despre care să scriu, duceţi-mă într-un deşert şi daţi-mi o hartie şi-un creion şi voi scrie despre vegetaţia ecuatorială din Africa Centrală şi despre gheizerele din Islanda, despre ursul brun de Canada şi despre bursa din Kuala Lampur.
Problema e că, de cele mai multe ori, nu ştiu să bloghez. Makavelis, de exemplu, dacă pun eu un filmuleţ de pe youtube, îmi spune că l-a văzut acu` o săptămână la Fulgerică şi la Arhi via nu ştiu cine. Dacă scriu despre o întâmplare nu ştiu de care, voi fi asociat bloggerilor cărora li se întâmplă ceva inedit în fiecare zi, însă felul în care descriu ei întâmplările face tot traficul… bullshit. Dacă Arhi nu postează des şi ceva care să atragă publicul, îşi pierde traficul şi, totodată, reclamele. Şi vor veni nenii ăia de la firmele alea şi-i vor cere socoteală.
Nu suntem nici informaţi ca Zoso. El le ştie pe toate, dinaintea presei, dinainte să se-ntâmple. Exact ca producătorul emisiunii ăleia reality de prin Brazilia care ajungea la locul crimei înaintea poliţiei şi presei. Şi cât rating avea… Şi cât le-a trebuit retarzilor să-şi dea seama că el regiza crimele… Dar Zoso este cel mai bun, cel mai mare şi cel mai la zi cu de toate. De-aici traficul şi calitatea…
Nu suntem nici atât de rapizi ca DeMaio, care le zice pe faţă tuturor şi care scrie de dragul celor ce nu se sinchisesc să lase comentarii cu grămada. Postări bune, scris limpede (minus înjurăturile ce nu-mi plac), haios şi realist.
Nu suntem nici ca Dono, care descrie cum a făcut pişu azi noapte şi o multitudine de femeiuşti sar la comentarii să-i ţină… hangul. Mai bine ar scrie pe messenger si ar interactiona cu fanii mai repede. Listele lui de comentarii sunt niste mici casute de messenger.
Nu suntem nici precum Cabral, ăla mare de respiră greu. Şi el ştie blogging şi fanii lui din tv s-au mutat foarte uşor pe blog. Are haz cu duiumul, dar nu e scriitor. Ştie să bloggeze.
Şi mă lungesc… că nu suntem nici ca Groparul, care are un stil de nu-i voie să-l iei la bani mărunţi. Simplu şi exploziv de-atâta umor. Are şi posturi în care se simte că lipseşte ceva.
Noi, ăştia mici, nu vrem să blogăm. Poate că vrem doar să scriem şi să primim feedback. Atât. Că vrem să avem mai mulţi cititori e cât se poate de adevărat. Dar să ştiţi că 90% din cei care vin de pe google nu caută scris de calitate, ci altceva. Ăştia sunt cititori de titluri, nu de articole.
Pe mine mă bucură doar faptul că am mai mulţi abonaţi decât trafic, în fiecare zi. De-aceea nu mă pot numi blogger.































Liviu, eu m-am referit la cei care chiar isi doresc sa ajunga mari bloggeri, sa ajunga la mii de vizitatori pe zi, dar nu scriu mai nimic de calitate. In schimb spun si se plang ca o pi*da fututa la majorat ca nu ii baga mai marii blogosferei in seama.
Stiu, eu stiu ca tu nu vrei sa ajungi mare blogger. Cel putin asta nu e vreo prioritate de-a ta, deci clar nu m-am referit la tine in articolul meu.
P.S. Si stii ca filmuletele de la Fulgerica le vad aproape intotdeauna inainte, de altundeva
Asta e probelma: tu le vezi intotdeauna inainte, dar lumea le cauta la Fulgerica, nu la tine. Ca, probabil, stie ca el e primul care le pune si ca e cel mai interesant.
P.S. Stiu ca nu te-ai referit la mine.
Rezonez mai mult cu postul tau decat cu al lui Makavelis pentru ca ma regasesc mai mult in el. Apar tot felul de topuri, tot felul de influente si alte cele. Sincer mie nu-mi pasa si tot ce conteaza pentru mine e ca lumea sa citeasca ce scriu si sa lase un comentariu cu o parere mai ampla decat “sunt de acord cu tine”. Asta a contat intotdeauna si asta va conta. Cand deja ai alte scopuri pentru a scrie… pacat, ti-ai pierdut notiunea de unde ai plecat. Ce sa fac cu influenta? ca doar n-am cum sa aschimb ceva in tara asta, acolo unde influenta chiar ar conta.
Scriu posturi lungi pe care stiu ca multi nu le citesc pentru ca li se par plictisitoare si inutile, mai ales ca personajul principal al lor sunt de cele mai multe ori eu (si cine vrea sa citeasca despre mine?). sau alteori fac recenzii la carti, care la fel au un public redus, dar nici nu stii cata bucurie imi ofera feedbackul de la recenzii…
În blogosfera noastră dragă, din care nu mai dorim să ieşim nici măcar cu picioarele înainte, este loc pentru toată lumea. Şi pentru mari şi pentru mici… Tocmai acesta este farmecul.
Mie imi pasa de trafic, sunt mandra cand creste, as vrea sa am mii de unici pe zi. Dar – exact cum spui - nu sunt dispusa sa fac compromisuri pentru asta. Nu pot decat sa fiu eu si daca lumea reactioneaza pozitiv la asta, bine. Daca nu, nu.
Simplu.
@Cristian Lisandru: Ăsta e norocul nostru, al celor care nu se prea chinuie să urce în topuri – este loc pentru toţi sub soarele blogosferic
Citeam articolul scris de Makavelis mai devreme şi, din obişnuinţă, imediat te citesc pe tine! N-am să comentez nici punctul lui de vedere, n-am să comentez nici referitor la ideea articolului de faţă! Nu sunt nici în măsură, dar nici nu mă simt în stare. Însă, sunt de acord, întru totul, cu ceea ce ai exprimat în acest fragment: “(…) Noi, ăştia mici, nu vrem să blogăm. Poate că vrem doar să scriem şi să primim feedback. Atât. Că vrem să avem mai mulţi cititori e cât se poate de adevărat. Dar să ştiţi că 90% din cei care vin de pe google nu caută scris de calitate, ci altceva. Ăştia sunt cititori de titluri, nu de articole. (…)”.
O după-amiază faină,
O cititoare fidelă.
nici nu stiu daca scriu pentru altii, sau tin un jurnal pentru mine – doar ca m-am dezobisnuit sa scriu cu pixul…
Lung articol….
te felicit, imi place, bravo, nu a fost scurt, dar a fost la obiect. bafta
Mie îmi plac ăştia mici. Între ‘ăi mari, nu am găsit niciunul care să-mi stârnească curiozitatea.
)
Mai bine mic, şi s-o faci de plăcere, nu pentru trafic (bani).
Frumos articol…imi place.
Buna treaba
Problema e ca atunci cand incepi sa ai trafic, incep si problemele si uneori incepe sa fie nevoie sa moderezi comentariile. Asa ca dupa ce am patit-o in putine ocazii din fericire dar suficient de recent incat sa-mi reamintesc, prefer sa fiu acolo, undeva, cu cei habar n-am cati unici pe zi, sa continui a scrie de placere si… cam atat. Mi se pare extrem de stresant sa te gandesti cum sa te mai promovezi, ce sa mai faci, cu cine sa mai vorbesti, ce subiect interesant sa mai postezi. In fiecare zi sau de mai multe ori pe zi. E obositor si deraiant cumva atat timp cat nu-ti faci un job din asta.
Cred ca este loc pentru toata lumea in blogosfera romaneasca. Probabil ca atunci cand devii foarte cunoscut lucrurile se schimba, este si normal
Pai cred ca toti putem fi blogeri daca vrem asta:)
[...] facut-o , Să vă mai aud zicând că bloggerii mari nu vă susţin , Bloggeri mici si mari ! , Bloggeri mari, bloggeri mici , Bloggerii mici nu sunt [...]
Asta-i ca la filme: unele sunt comerciale, abunda de efecte speciale si au actori de milioane de dolari, si au incasari de sute de milioane, dar pe care le-ai uitat peste o luna, si sunt filme cu actori necunoscuti, cu investitii minime, dar care sunt pline de esenta si pe care le tii minte toata viata.
Asa si cu blogurile. Unele comerciale cu autori ilustri-necunoscuti (zoso, arhi, etc), unele citite datorita sarmului autorului (cabral, bendeac, badea), altele pe tipicul manelismului contemporan, apreciate pentru limbajul de autobaza (piticigratis, etc).
Cum zicea cineva mai sus, e epuizant sa bloggezi incontinuu, si poate chiar nu merita. Exista oameni cu talent, care poate au si ceva de spus, dar care se opresc la cei cativa cunoscuti si prieteni si le e de ajuns. Pentru ei blogul e un hobby.
Nu exista blogger mare si blogger mic. Exista blog de calitate sau nu.
PS: cat de mare poate fi un blogger care isi impartaseste cu cititorii faptul ca este depasit de variatiunea curparirului din Carrefour?
Vez ca ce ai scris de mine e un pic mega gresit: io am toate postarile lipsite de acel ceva, că aşa-i când scrii zilnic: ţi se diluează stilul, nu neapărat în ceva mai digerabil.
Pe de altă parte, bloggerii mici nu trebuie să se lase: trebuie să scrie, să îşi facă un plan de postări şi să se ţină de el dacă vor să aibe trafic. În schimb, primesc zilnic câte un mail cu “nu vrei să facem schimb de liiiiink?” – chestie pe care nu am făcut-o niciodată. Dacă omul respectiv simte nevoia să mă blogrolluiască, o va face fără ca eu să mă căciulesc.
Păi nu zic bine?
[...] Red and Blue, GoKnox, Pustiul, Costin, Rpx, Photols, Corina, Zoso, Arhi, Raluxa, Bobby, Everzor, BunGust, Henrich, Blogatu, Makavelis si Sadak. P.S. UIte si un motiv de zambet, apropo de BANI DIN BLOG, de [...]
Nu mi se pare ca noi, bloggerii mici ar trebuie sa fim discriminati sau chestii de genul. Foarte multi o fac din pura placere de a impartasi cu un cerc restrans dar calitativ de oameni idei sanatoase, probleme reale, sfaturi si indrumari. E mult mai ok asa decat sa te apuci sa scrii zilnic doar ca sa’ti mai intre cateva sute de unici de pe “goagl” sa iti mai iei niste bani.
nu vreau sa zic mai mult decat ca iti recomand cartea: “New Media” a Doinei Gutu…
Fiecare blog are farmecul lui. Poti avea succes si fara trafic, trebuie sa faci ce-ti place.
@ Tomata, pana la urma toti scriem despre noi si despre psihicul si capacitatea noastra de perceptie a lucrurilor. Astia suntem.
@ Groparule, ai, domne, tu ceva acolo ca toata lumea zice ca scrii bine. Si scrii bine si bine faci ca postezi in fiecare zi. Cat despre diluarea stilului… cred ca omul care poate inventa povesti sau poate descrie intamplari cu atata haz, poate si sa plamadeasca atatea cuvinte de cate are nevoie pentru o postare ca lumea. Nu mai fii “humble”. Fii neaos!
faptul ca sunt si bloggeri mici si nu asa informati ca zoso nu inseamna ca nu se pot numi si ei bloggeri… nu de alta, dar la urmai urmei ideea blogului era sa povestesti chestii personale, orice vrei tu… nu sa scrii stiri, pt asta-s site-urile de stiri. faptul ca unii scriu si stiri, deoarece au anumite surse sau au observat ca prinde bine la public, ok. Dar chiar si asa, nu mi se pare normal sa scrii postari de 2-3 randuri, cand deja esti mare blogger si ai zeci de mii de cititori.. s din pacate, sunt multi bloggeri “mari” care scriu astfel de “postari”.. probabil fac vreun concurs, care scrie cat mai multe postari inutile pe zi
)
Ai dreptate, traficul nu conteaza, statisticile din trafic.ro iti pot confirma ca primele bloguri de la noi sunt, de fapt, bloguri care fac Black SEO, iar aceia nu se pot numi cititori “reali”. A fi blogger nu inseamna a avea multi utilizatori, ci oameni care te citesc si comenteaza.