Romania – Georgia: vlaguit si chinuit. De moral
Data publicarii: 20 Noi 2008, în categoria Din lumea mare | 3 comentarii »
Imi aduc aminte cand eram mai tanar (nu ca acum as fi batran) cum meciurile echipei nationale erau, pentru mine si pentru prietenii mei din satul natal (sunt taran, da, de la tara) adevarate sarbatori ale bucuriei. Eram extaziati la fiecare inceput de meci cand cameramanul trecea cu aparatul prin fata celor 11 si lua cate un cadru cu figurile lor. De castiga Romania, ne puneam fiecare cate un nume celebru dintre-al celor de pe teren (pentru numele lui Hagi se lasa cu pumni in figura si cu lovituri la coaste) si jucam fotbal pana la epuizare. Aveam mereu tranningul rupt in genunchi si hainele murdare de noroi sau praf. Eram fericiti. Ei erau exemplele noastre de viata. De uimire.
Acum, dupa ce-am mai crescut si (nu) mi-a mai venit mintea la cap, am inceput sa vad altfel nationala Romaniei. Adica am o mare problema cu reprezentativa noastra: le cer prea mult. Le cer si mi-ar place sa-i vad jucand asa cum o faceau odinioara Hagi & Co. Nu sunt adeptul impartirii pe generatii a fotbalului romanesc, dar as vrea ceva mai mult de la echipa. As vrea sa-i vad ca-si dau viata pe teren si ca lupta pentru victorie. Erau vremuri cand fotbalul ne-a scos in lume. In afara de genii in matematica/informatica si fotbal nu prea aveam cu ce iesi pe-afara.
Meciul de ieri mi-a impilat din nou constiinta. Ma asteptam la mai mult, dar multi dintre ei au jucat ca sarmele. Au jucat numai ca sa-si mentina moralul, numai pentru ei, nu si pentru tara. Am castigat, dar parca tot molesiti ramanem. Nu sarim in sus de bucurie. Stim ca a fost o victorie chinuita. Chiar dac-am obtinut-o intr-un amical. Si asta conteaza pana la urma.
De notat momentele de reculegere pentru minerii din Petrila. Si pentru nationala de altadata…
J A L N I C! cam asa as descrie eu
pe mine nu ma mai trece de mult timp vreun fior la meciurile nationalei. pur si simplu ma lasa rece. la euro a fost la fel. priveam ca la un oricare alt meci.
la euro am avut niste emotii incredibile dar dupa meciul cu Lituania ma lasa rece victoria sau infrangerea