Aviatie inamica la joasa inaltime!
Data publicarii: 12 Dec 2008, în categoria D`ale carnavalului | 8 comentarii »
Pentru foarte multi dintre cei care au trecut prin furcile caudine ale disciplinei si ale rigorii/ prostiei, armata a fost un mare circ. Interminabilul AMR, cercetat si analizat de soldati mai ceva ca “Tatal Nostru”, plantoanele inutile in care se aducea in stare semiadormita onor drapelului tarii, sectoarele de banala si prosteasca infierare a indisciplinei (masurarea dormitorului cu chibritul, spalarea WC-urilor cu periuta de dinti, legatul sireturilor la bocanci etc.), instructia cazona si orele de garda intr-un spatiu de 1m/1m i-au facut pe multi sa foloseasca teava pustii si cartusele din dotare pentru a-si spulbera tampla dreapta.
Cine ar fi putut crede in forta armatei romane cand, intr-un mod atat de evident, dezordinea si prostia divortasera de mult de bunul simt al umanului. Soldatul proaspat ras in cap, cu vointa de fier si avant capatat de la cele trei cantece patriotice (incomplete) pe care le-a invatat de-acasa, cu bocancii greoi in mana si cu uniforma fara cinci nasturi pe brat, oricat de cuminte si de “bland ca o fata mare” ar fi fost, dupa perioada de instructie devenea barbat in toata puterea cuvantului. Si chiar daca nu credea ca este, chiar daca purta aceiasi ochelari demodati si abdomenul ii dadea peste curea, chiar daca in fiecare dimineata isi gasea bocancii cu sireturile innodate pana la varf de cei din ciclul 2, chiar daca inca spala dusumele si le lustruia apoi cu toata fiinta lui de patriot, toarsu` sergent il obliga sa creada asta. Pentru binele patriei si viitorul ei de aur.
Probabil cea mai hazlie si mai plina de nonsens comanda care putea zbura din gura-stropitoare plina de alcool a gradatului, si nu ma pot abtine sa n-o spun, era urmatoarea: “Atentiune! Aviatie inamica la joasa inaltime”. La acest ordin, toata lumea trebuia sa se adaposteasca si sa ia in vizor un posibil contraatac. Insa soldatul de garda trebuia sa raporteze: “Domn colonel, perimiteti sa raportez, sa traiti! Aviatie inamica la joasa inaltime!” De parca nu era atat de evident…
Andrei mi-a propus sa povestesc ce-as face intr-o zi libera, fara instructie, soldat in termen fiind. Trebuie sa stiti ca in armata si repausul se face la ordin. Adica vrei, nu vrei trebuie sa te relaxezi. Chiar fortat daca e la ordin. Soldatul roman (fata de cel rus care umbla cu tigara aprinsa pe sub gheata!!!) e un om disciplinat, care are mereu mintea limpede si bratul vanjos si aprig. Ei bine, eu, intr-o zi de relaxare in armata, as cere permisiunea sa dorm. Dar nu somn de instructie, ci somn ca la mama acasa: linistit, fara stres, sub o plapuma calda, intr-o pijama cu Superman pe piept. Asta as fi facut eu intr-o zi libera in armata. Somn de voie. La loc comanda, soldat! Adormire instantanee! Exe… cutati! Sa traiti, servesc patria! Sa… traiti!
Hai sa va vad si pe voi: http://makavelis.com/2008/12/bloggeri-in-armata.html
[...] dus pana in camera la Liviu. Vezi de treaba. El a zis ca nu vrea sa participe la nicio activitate astazi. A zis ca vrea sa [...]
[...] Liviu cere permisiunea sa doarma. Doreste un somn ca la mama acasa intr-o pijama cu Superman. Eu cu Andrei am decis sa mergem sa jucam ping pong pentru a nu-l deranja pe camaradul nostru. El are 2 palete, eu am mingea. Cu permisiunea domnului sergent, mergem la sala de sport si jucam tenis de masa. Nu stiu pentru cat timp, instructia de dimineata m-a cam obosit. Probabil in curand o sa cer permisiunea de a ma relaxa in voie, nu inainte de revansa. Andrei a reusit sa castige primul meci la un set distanta. Mi se pare cam pustiu, oare unde sunt soldatii nostri de elita? [...]
[...] facem? Sorin: Un şeptic ceva? Un trombon, popa-prostu? Eu: – Bun! Cine vine cu cărţile? Andrei: Liviu are nişte carţi, parcă. Sorin: Ok, intrăm încet, să nu trezim omu’ [...] Eu: Hai, [...]
mi-a placut expresia cu furcile caudine, o uitasem si mi-a reamintit de “nodul gordian”
daca in armata tote ar fi ca acasa si permisiunile ca acasa, nu ar mai fi armata, banuiesc
*toate, pardon
@ Jamilla, eu tot cred ca armata era o mare prostie, dim moment ce dupa ce terminai stagiul nu prea stiai prea multa tehnica militara. Cat despre restul de activitati… bautul si mancatul erau pe primul plan, ia pe al doilea erau glumele proaste ale superiorilor, care pusesera coada la pruna si inventasera molecula prostiei.
Eu cred ca armata e plina de superiori prosti. Nu stiu cati ati avut posibilitatea de a discuta cu ofiteri cu grade mari sa-i vedeti cat de agramati sunt…