Arhiva pe categoria ‘Sensibilitati’
Super senzaţie cu Balonul Orange
Nici nu mă aşteptam să nu încerc o super senzaţie cu balonul Orange la Alba Iulia. L-am aşteptat de câteva zile, aşa că nu intra în calcul ideea de a nu face o urcare pe aer cald din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor, înainte ca balonul să se mute la următoarea locaţie din Caravana Orange “5 săptămâni în balon”. La urcare M-am întâlnit cu ceilalţi propitari de blog din Alba Iulia, ...
Read More →Un weekend cu Balonul Orange la Alba Iulia
Alba Iulia nu e un oraş în care să se întâmple multe lucruri, evenimente la care să tragi cu ochiul şi care să te lase cu gura căscată, în Alba Iulia nu vin vedete şi nu se organizează niciun festival medieval. Avem puncte istorice de vizitat, dar n-avem turişti. Avem schimbare de gardă austriacă în fiecare zi la ora 12.00 PM, dar avem o mână de vizitatori care-i pozează şi ...
Read More →Cum ştii când eşti ipocrit
Mă fascinează de când mă ştiu ipocrizia oamenilor, uneori chiar şi a mea, atunci când sunt prins în mrejele binevoitoare ale tembelităţii. Ciudat este că de fiecare dată când văd ipocrizie în stare pură mă înfior la gândul că aş putea reacţiona normal. Şi acest fior mă face să reacţionez normal, mă îngheaţă, mă face să-mi fie teamă că, poate, vreun gest sau vreun cuvânt de-al meu ar putea da ...
Read More →Eu nu strivesc corola de minuni a blogurilor
Când mi-am făcut blogul, adică acum ceva timp, Makavelis a scris un post pe blogul său referitor la cei care au de gând să-şi facă blog, dar n-au timp să se ţină de el. De la bun început am realizat că se referă şi la mine (în vremea aceea aveam undeva la 3 joburi) şi că e un mare adevăr realitatea că dacă n-ai vreme de blog, mai bine să ...
Read More →Cum postim? De ce postim?
Scriam într-un articol anul trecut despre faptul că postul e o uitare a durerilor din noi şi o vreme de introspecţie interioară, de scrutare a coardelor sensibile din suflete şi de pregătire pentru înviere. E bine ca, înainte să ştim ce este postul, să realizăm cam ce nu este sau ce n-ar cam trebui să fie, ce n-ar trebui să devină postul când, în cele mai multe cazuri, ipocrizia face casă ...
Read More →Să ne temem de ziua când oamenii de lângă noi devin amintiri!
Şi să ne mustrăm cugetele prea raţionaliste, dând târcoale tremurului sensibil pe care ni-l îngrădeşte între două artere şi patru cămăruţe inima. Gândim cu mintea, dar adevăratele luări de cuvânt în agora fiinţei noastre le ia sufletul şi întreg alaiul lui de sensibilităţi. Am citit astăzi pe blogul lui Chinezu despre omul Daniel Răduţă şi despre suferinţa lui. Nu-l cunosc. L-am zărit într-o fotografie dintr-un colţ de blog cu un zâmbet ...
Read More →Pentru cei ce urăsc Avatar
Unii s-au scremut să scrie asta despre filmul Avatar şi să ne dovedească faptul că băieţii care au trăit între patru pereţi ai blocului, cu imaginaţia situată între Warcraft şi furtunul maşinii de spălat nu sunt în stare să înţeleagă (nu mai zicem să-şi imagineze) o lume fantastică, de basm. Ei sunt genul de oameni care poartă la cingătoare sticluţa cu mizerie, din care gustă din când în când, pentru ...
Read More →Avatar, dincolo de 3D
Sâmbătă seara am fost invitaţi la cineva la un pahar de vin. Discutam de una, de alta, până când un alt invitat a adus în discuţie chestiunea cu Avatar, că l-a văzut, ca a fost făinuţ, că totul a mers bine până la un punct, iar apoi evenimentele au luat-o razna, s-au precipitat şi filmul s-a terminat aproximativ brusc. Ca să nu moară prost, ţăranul din mine s-a hotărât de mai ...
Read More →Da, azi e ziua mea
E ziua mea. Împlinesc 19 ani. Ba nu, Mai mult. 24. Sau… mai mult. 2009-1981= 28. Hm. Binişor de tot. Da` nu-i rău, Merg înainte. Bastonul e încă în cui, de cârjă n-am nevoie, mucii nu-mi fac cravată. Nu ştiu ce să-mi doresc de ziua mea. Niciodată nu mi-am dorit ceva ieşit din comun: sănătate, sporuri, linişte. Dar anul ăsta vreau ceva material, pe lângă cele spirituale, deşi pentru nevoile mele ...
Read More →Aş vrea, dar n-am să pot
Nu sunt omul listelor. Nici al agendelor. Am impresia că lucrurile importante pe care le am de făcut sunt capabil să le ţin minte, oricât de grabnice ar fi sau oricât de puţină semnificaţie or avea. Am bileţele din hârtie pe care le mai port pe birou, dar cele mai multe le am în cap, ca atunci când uit de câte-o treabă să am în ce da. Că tot suntem la ...
Read More →La aniversare – Tata la 80 de ani
Astăzi tata împlineşte 80 de ani. O vârstă pe care sigur eu n-o s-o ajung, din varii motive care ţin de liniarul vieţii şi de tipul de trai cu care mi-am obişnuit leşul. Tata s-a născut în toamna lui 1929, într-o zi ploioasă de 19 noiembrie. Alte vremuri, alte sărăcii. La vârsta de 1 an a rămas fără mamă, iar după 5 ani i-a murit şi tatăl, alias bunicul meu, ...
Read More →Carpe the diem
Am o nepoată de aceeaşi vârstă cu mine. Locuieşte în Belgia şi are o minunăţie de fetiţă, frumoasă foc şi dulce ca o bomboană cu lapte. I-am urmărit evoluţia în sus, pe scara liniarului lui Danonino, de când era de una bucată zile şi până acum când, în decembrie, va face 4 anişori. Deşi nici eu, nici soţia nu suntem mari fani ai linguşelii pe lângă copii, ai pupăciunilor care lasă ...
Read More →
