Arhiva pe categoria ‘Pasi pe fruntea versului’
Batranii ingeri
Bătrânii îngeri… Iar mi-au arat grădina Cu plugul greu pe umeri Ei semănau lumina Din mine. * Prea multe răni Le ustura obrazul Dar nu plângeau, Ci-şi aşteptau răgazul Cuminţi. Cotoarele de aripi Se mai mişcau a zboruri Pierdutele visări… Şi veşnicele doruri De cer umpleau Pământul. Şi-n ochii lor de flăcări Mai aspru-i chinuia Nu rănile, nici truda Ci cântul Şi cuvântul Ne-îngeresc Din ei. * Eu îi priveam. Şi dintr-o dată Mai îngeresc ca niciodată Mi se făcuse dor de Paradis Dar nu ştiam aievea De e vreun gând nemernic Ori e vreun vis aiurea Mai fericit ca ...
Read More →Am omorât un înger… odată
Am omorât un înger odată..., i-am sfâşiat veşmântul de lacrimi şi suspine cu mâna mea pătată de sânge şi de crime. Şi ce păcat… săracul… căci gura lui de-o viaţă, şoptindu-mi la ureche mă-nsenina cu bine. Acum e dus… şi-mi pare rău că nu mai are cine să-mi fie… îngeresc măcar o clipă… Şi iar păcat... căci el era iubire: eu – micul om din el, El – liniştea din mine. Am omorât odată un înger şi i-am furat din sânu-i grămada de minuni ce mi le-a ...
Read More →
