Romanii dau fata cu recesiunea
Data publicarii: 14 Noi 2008, în categoria Blitzuri pe cruda realitate | 9 comentarii »
Cine isi mai aminteste calvarul prin care au trecut parintii nostri (sau chiar noi insine) atunci cand, inainte cu cateva ore sa plece la munca, trebuiau sa se trezeasca cu noaptea-n cap, sa se imbrace cu ce aveau mai gros (cu alaindelonul din blana de oaie, pantaloni grosi cu cel putin o pereche de izmene pe dedesubt, cu sosete de lana facute de mama la gura sobei, seara, la lumina lampasului, curentul fiind luat pe motiv ca facem economie si ca ne platim datoriile externe, cu o caciula de iepure cu urechi, infundata pe cap, si cu manusi tricotate) si sa mearga la alimentara din colt unde, pe cartela, plateau doi litri de lapte lungit cu apa si se intorceau victoriosi acasa ca sa aiba ce-i pune in gura ganguriciului care va scrie?
Abia ce-am absolvit Facultatea de Stat la Coada pentru Lapte, Carne si Paine si recesiunea a venit din nou. Am fost buimaci aproape 20 de ani de zile. N-am fost in stare sa ne trezim imediat dupa Revolutie, cum au facut altii, iar acum platim scump laxitatea de care am dat dovada ca natie. Am votat liber steagul cu gaura, i-am admirat pe Iliescu si pe Roman vorbind de pe tancuri in Piata Universitatii, am ales prin vot secret, dar am ramas la fel. Neschimbati. Credeam ca l-am prins pe Dumnezeu de picior cand s-a anuntat (intr-un teribil stil demagog) cresterea economiei romanesti cu 9 procente. Se anuntau vremuri bune, se investea enorm, se luau credite la greu si se incepea comparatia cu marile puteri europene. Ca si noi ne-am ridicat, vezi Doamne!
Acum ne-am fript. Criza economica a intrat tiptil, pe varful picioarelor, si la noi. A batut la usa proastelor investitii, unde se ascundeau banii furati si patati de minciuni si a soptit: Bau! Leul a facut in pantaloni de frica, euro a inceput sa se uite sprintar si lacom catre afaceristi, dolarul, din zana maseluta care era prin mai, s-a transformat acum intr-un june copt la minte, cu pieptul scos in afara si cu mersul tantos. Se uita de sus la barilul de petrol si-i priveste peste umar pe arabii cu masini placate cu pietre scumpe.
E totusi o drama faptul ca acei oameni care inghetau in fiecare dimineata la cozile din coltul blocului n-au apucat sa vada fata adevarata a lumii civilizate. Ba, ma iertati, au vazut-o cei plecati la munca pe dincolo. Din pacate, ei nu se mai pot intoarce aici fie din scarba, fie din motive personale, fie (si aici ma refer la majoritatea) sunt datori vanduti bancilor, cu ajutorul carora si-au luat masini, apartamente etc.
Pentru acestia, Romania este o povara, nu un loc de intoarcere ACASA!
Criza are, paradoxal, si beneficii: inlaturarea din piata a firmelor neperformante, a celor care merg pe principiul “lasa ma ca merge-asa”. Partea proasta e ca am intrat prea tarziu in economia de piata, comparativ cu alte tari. Partea buna e ca, oricum, cu criza asta, nu prea avem ce pierde, pentru ca n-am avut timp sa construim mai nimic.
Da, asta e problema. Ca noi inca nu am apucat sa vedem binele, sa ne simtim si noi europeni, sa facem una alta. Am ramas asa… cu ochii in soare. Ca atunci cand te hotarasti sa-i tii ziua copilului, iar inainte cu cateva ore, dupa ce si-a invitat toti colegii, sa-i spui ca nu ai bani de tort. E o drama. Una nationala.
Da, romanii plecati in strainatate nu prea ar mai avea pentru ce sa se intoarca aici (cu exceptia celor nationalisti).
Ce mi se pare si mai aiurea este suprapunerea dintre criza financiara si campania electorala. Acum, diversele tabere candidate, pentru a lua ochii electoratului, adopta masuri ca marirea pensiilor sau desfiintarea plafoanelor pentru medicamentele compensate, masuri care nu ar putea fi sustinute nici daca nu s-ar fi instalat criza. Dar nu, noua ni se vorbeste despre o senzationala crestere economica, cand de fapt ne afundam pe zi ce trece mai adanc in groapa.
Cam asa e, Cristina. Iar noi mergem sa-i votam a nu stiu cata oara, fara sa ne alegem macar cu o schimbare. De aceea am sa votez alb, daca am sa votez.
ai dreptate .. dar si acum ..parca e o saracie mult mai mare ca atunci
adica .. Suntem datori la banci si traim de pe o luna pe alta .. O familie proaspat formata cat trebuie sa munceasca sa faca rost de un apartament?
Cam vreo 40 de ani, o familie normala, daca ar munci pe un salariu decent ar putea sa-si cumpere un apartament. Speram intr-o cadere a pietei imobiliare din care s-au imbogatit toti manelistii. Sa ne invite sa le cumparam garsonierele numai sa scape de impozit.
Eu n-am uitat cozile la care am stat. N-am uitat ca intr-o zi am luat un castron plin de lamai doar pentru ca am gasit. N-am uitat interminabilele cozi la carne.
Da, a venit criza peste noi si ne va fi foarte greu. Dar nu poate fi mai greu decat a fost. Si-o sa ne ridicam iar din cenusa.
Nu stiu cand va fi si vremea asta, mai ales ca ne-a lovit si criza din plin. Speram ca trece cu bine.
Romanii sunt fata in fata cu recesiunea de vreo 20 si ceva de ani de zile…