Comments on: Orfelinatele romanesti au ramas la fel ca in comunism?!

By: Liviu

Liviu — Sun, 09 Nov 2008 20:36:34 +0000

In primul rand, mersi mult de aprecieri.
Eu cred ca daca as fi trait intr-un orfelinat acum eram un fel de criminal/hot care fugea de politie.
Nu as fi fost un om normal, nu ca as fi foarte normal acuma, dar no.
In orice caz, imi cautam parintii si ii scuipam in fata. Daca vedeam Taken, faceam ce a facut Liam Neeson, Klar.

By: Stefan

Stefan — Sun, 09 Nov 2008 18:09:46 +0000

Am mai avut o incercare de a-ti scrie un coment, de fapt chiar l-am scris, dar s-a evaporat, nu stiu de ce.

In primul rand imi place foarte mult cum scri. Pt mine nu conteaza vechimea sau o anumita celebritate pe blogosfera ci textele de calitate. Acum pe subiect: orfelinatele au produs in Romania in mare masura ceea ce vedem astazi, adica gunoaie, frustrati, ciudati, nesimtiti, hoti, vagabonzi, violatori, lenesi etc, care in mare masura nici nu contrasteaza prea mult cu mediul in care traiesc deoarece societatea romaneasca este reprezentata de oameni fara caracter. Ca in multe alte situatii nu putem generaliza: sunt si oameni deosebiti, oameni cu bun simt, oameni simpli dar la locul lor si asa mai departe.

Ce naste din pisica soareci mananca: e vorba veche. Asadar din niste parinti dobitoci nu puteau sa iasa genii sau intelectuali rafinati (nu vb de exceptii). Astia suntem: un popor umil si mic cu oameni mici. Nu vedeti ca ne chinuim ca dracu sa ne gasim conducatori buni, dar toti sunt prosti, hoti, lasi si iresponsabili. In fine, ma lungesc.

Daca ai fi stat intr-un orfelinat nu mai stiai nici de “Taken” si poate nu mai aveai nici puterea sau dorinta de razbunare.

By: Liviu

Liviu — Sun, 09 Nov 2008 10:08:16 +0000

Eu sunt sigur ca mai sunt astfel de orfelinate si azi, in Romania si nu numai. Adevarul e ca sunt putini cei care iubesc copiii handicapati. Majoritatea rad de ei si se bucura ca ai lor nu sunt asa.

By: cristina

cristina — Sat, 08 Nov 2008 12:45:27 +0000

Sunt sigura ca inainte de ’89 pedeapsa corporala si practicile mai mult sau mai putin inumane faceau parte din metodele de invatamant. Stiu asta pentru ca imi aduc aminte de educatori sau invatatori care bateau copiii. La orfelinate cu atat mai mult se intampla asa ceva, pentru ca ingrijitoarele respective aveau putere totala asupra copiilor, si procedau si ele asa cum au fost invatate sa faca.
Dar acum, in vremurile noastre, cu atatea orfelinate particulare si avand in vedere studiile de specialitate care li se cer persoanelor care lucreaza acolo, NU VREAU sa cred ca mai exista cazuri de genul asta (poate cateva, dar nu multe). Am avut ocazia sa vizitez doua orfelinate in care erau conditii decente de cazare iar copiii se bucurau de un tratament cel putin rezonabil.
Sper ca perceptiile pe care le ai tu asupra ideii de orfelinat sa fie doar vise urate. Apropo de asta, auzisem acum ceva timp de un orfelinat din Marea Britanie care avea camere secrete de tortura iar copiii erau violati, ucisi si apoi arsi. Stiu ca am avut cosmaruri la un moment dat in legatura cu asta.