In criza de timp…
Sunt mereu pe fuga. Orice as face, sunt cu ochii pe ceasul de la calculator si pe cel de pe telefon. Ma trezesc undeva in jur de 7 si jumatate, dimineata, ma grabesc sa plec la serviciu si de fiecare data nu imi convine ora la care ajung. Stau cu ochii in calculator ore in sir, pana ma doare fruntea de la lumina lui, ies repede din birou ca trebuie sa reozolv treaba aia si cealalta si vine cineva sa ii arat ceva si trebuie sa ma intalnesc cu nu stiu sine si…
In fiecare zi aceeasi placa, acelasi destin peste care se astern cu ineptie orele suplimentare, chestiunile nerezolvate inca, planurile date peste cap de o situatie ciudata si serile lungi cu laptopul pe genunchi. Ca toate cer rezolvare rapida si nimeni nu are rabdare.
De ce, oameni buni, nu mai avem rabdare? De ce toate treburile trebuie rezolvate rapid? De ce toata lumea vrea azi, nu maine? De ce nu pot amana orele de program, sa ma intind dimineata cat e patul, sa beau un ceai fierbine si sa zic: ce zi faina! ce ploaie strecurata! ce fulgi mari! Din pacate toate acestea se lovesc nu de fereastra de la care ar trebui sa le privesc cu detasare si uimire, linistit si cu ceaiul in mana dreapta, ci de parbrizul masinii, in viteza drumului ce-l am de facut.
Colac peste pupaza, azi, pe la amiaza, nemancat si stresat, grabit sa ajung pana intr-un loc, descopar o zgarietura mare cat un cot pe aripa stanga a masinii. Una din aceea facuta de un taran vajnic, de la oras, normal. Cu o cheie sau cu un cui. M-a trezit ca dintr-un somn adanc. Mi-am pus mai multe semne de intrebare si am ajuns la concluzia ca neuronii mei nu merita deranjul sa-l catalogheze pe tampit.
Oare cat de tampit poti sa fii sa tragi cu o cheie sau cu un cui pe masina altuia?
No related posts.
bietii...
Incep prin a-ti impartasi citatul meu favorit: ”Smile, tomorow will be worse!”.
Bun, si-acum sa incercam sa raspundem la intrebarile retorice. O prostie din partea mea, doar erau retorice, dar…
1. In primul rand, daca ritmul ti se pare prea infernal ia o pauza. Si cu ceaiul in mana analizeaza daca chiar merita.
2. Daca merita, mergi inainte si nu te mai plange. Dar, daca constati ca nu-ti place ce faci, ca fuga ta zilnica e inutila, este timpul sa faci o schimbare majora in viata ta.
3. Actioneaza
In ceea ce-l priveste pe individul cu cheia/cuiul, du-ti masina la reparat si treci peste. Oricum nu vei afla faptasul, asa ca la ce sa ta mai consumi?
incearca pe cat posibil sa nu te mai implici emotional. LA mine functioneaza, am un buton de ignore pe care-l folosesc.
Cat despre masina…eu nu as duce-o nici macar in service.Din experientele anterioare dupa o zgarietura a aparut si alta ..as ca..daca nu e prea grav, nu merita
la capitolul zgarieturi, unii chiar o merita. eu de 2 luni pozez un bmwu parcat pe o trecere pentru pietoni intr-o intersectie http://firstpageinfo.blogspot.com/2008/12/revenire-la-normal.html asta nu ar merita? daca pe el il doare-n **** de pietoni de ce m-ar durea pe mine de masina lui?
ce oameni de cacat sa zgarii asa aiurea masini.. niciodata nu am inteles fazele de gen, te ajuta sa evoluezi sa te ridici pe scara sociala a umanitatii ceva? NU.. cu oameni deastia sa duce toata planeta de rapa..
viata`i mult prea scurta s`o lasi sa treaca pe langa tine.
mai opreste si tu din cand in cand ceasu` ala. pariu fac ca si pe tine te sacaie “ticaitul” lui enervant.
ia`ti ceiu` si iesi un pic, undeva departe de birou` ala care te face sa`ti pierzi rabdarea. nu mai amana, recastiga`ti rabdarea si fa AZi ce ti`ai promus Acum.
MAINE fa ce vei visa la noapte
Nu o data mi-a ridicat aceleasi intrebari (mai putin cea cu si despre masina…inca nu a indraznit nimeni sa se lege de a mea).
Nu am gasit raspuns.
Sfaturi? Nu am. Nici pentru mine…
Mi se intampla sa ma opresc din vartej o secunda, un minut…si sa ma intreb daca sufletul meu e atat de sarac incat sa nu mai gasesc placere in nimic decat in munca?(caci ce om intreg ar sta ca noi la munca, ar alerga, s-ar implica, si-ar mai lua si acasa sa nu depaseasca dead-lineul, in afara de cei ce nu au nimic mai placut si mai constructiv de facut?)
Nu e rau sa te implici in ce faci, mai ales daca profesia chiar iti place (ca mie), dar exista o limita intre asta si momentele de meditatie de care fecare dintre noi are nevoie…momente de introspectie, de analiza, de recunoastere (caci da, cateodata nu ma mai regasesc si nu ma mai pot recunoaste)..
@ Alex`andra, as vrea eu sa fac asa, dar cineva trebuie sa-si respecte programul de zi cu zi si sa-si faca treaba. Ultimele saptamani au fost obositoare cat tot anul. Imi place enorm sa fac maine ce voi visa la noapte, faina asociere de fapta si vis. A, apropo de ticaitul ceasului: nu-l pot suferi, la propriu. Nu pot dormi daca aud un ticait de ceas, in schimb dorm cu infernul masinilor in urechi, in fiecare noapte. Un tampit, chiar acum claxoneaza disperat una-ntruna, de 5 ori, de 8 ori… de 10. Ca deh, pe la noi prin (mai bine zis pe langa) oras nu s-a inventat centura.
@ Joalex, daca zambesc, nu va fi maine o zi mai faina ca si cea de azi? De ce mai “worse”? Stiu, stiu, acum ma vei certa ca nu stiu legile lui Murphy… Ideea si adevarul e ca fuga mea zilnica e absolut utila. Fara ea… etc. Peste faza cu zgarietura, am trecut… Mia am o colectie si vreau sa adun de-un clasor. La cati tampiti consuma oxigenul din Alba…
@ Nicu, tu mergi pe principiul meu: o zgarietura zdravana, aduce alta mai zdravana. Bun mod de a privi lucrurile astea. Dupa ce mi-am luat masina, anul trecut, ma trezesc intr-o dimineata cu usa infundata pe interior. Un idiot a uitat sa invarteasca de volan si a bagat in marsalier ca tipu din Scary Movie, fara sa se uite pe unde ii merge botul masinii. Am reparat-o. Nu mai zic de altele, ca o sa-mi ziceti ca toate mi se intampla mie.
@ JorjH, aceiasi oameni zgarie si planeta asta care ne rabda pe obrazul ei… E negru pamantul de atata prostie a unor consumatori ieftini de oxigen.
@ Princess, e bine ca te opresti din fuga si-ti pui astfel de intrebari. Dead-lineul ne omoara pe toti. Caci toata lumea vrea totul repede, fara intarziere, acum daca se poate. Conteaza ca iti place ceea ce faci. Si mie-mi place, de-aceea ma complac cu inertia lui decembre grabit. Eu… nu astept noaptea dintre ani, mai bine era daca numaram zilele inapoi. Si-ntineream cu fiecare 1 ianuarie. Ehe, vise.
@Liviu, putem face si o analiza a zilei de maine. Worse, better, ziua de maine este mereu noua si incitanta.
In ce priveste indivizii ce consuma degeaba oxigenul, or avea si ei un motiv sa se afle pe lumea asta.
Daca-ti place ce faci, la ce te mai plangi?
@ Joalex, nu ma plang, ai inteles gresit. Doar exprim o mica (mare) faramitura din viata mea. Graba si lucrurile care trebuie rezolvate le-as simti si daca nu as avea nimic de facut. Nu e o plangere, ci o constatare pe care mi-o fac introspectiv la cateva saptamani. De data asta am si scris-o pe blog. Ce e rau in asta?
Nimic. Incercam sa fac misto. Sorry…
@ Joalex, no problem. Asta-i viata. Ne luptam pentru vise, dar conteaza lupta, nu rezultatul.
Devine arhetipal acest tip de post
Toata lumea se confrunta cu aceeasi problema si cred ca Joalex are dreptate… trebuie sa iti regandesti prioritatile.
In general cand ma confrunt cu aceeasi dilema stau si ma gandesc daca are rost sa trag tare pentru ce fac. Uneori da, alteori nu. Oricum ar fi, daca stai si te gandesti putin inainte de a te arunca cu capul inainte, vei sti ca ai luat decizia corecta. Macar raportat la momentul respectiv, asa ca nu ai de ce sa regreti sau sa te plangi ulterior. Sa regreti ceea ce ai facut e cel mai chinuitor lucru pe care il poti face.
My 2 bani…
eu nu prea sunt pe fuga, decat in cazuri de urgente
sunt d eo punctualitate exasperanta…iar masina, daca ar pati ceva, as exploda! oricum e matiz, nu cred sa se omoare careva dupa el 
*de o, pardon
(multumesc de incurajari)
Ai parcat cumva in locul lui? Sau in asa fel incat sa nu-si poata face manevrele de pripasire? Sau l-ai pus in fata realitatii crude, cu masina ta, pe care si-o dorea el?
Don’t worry, be happy! Sanatos sa fii, ca fuga asta zilnica a ta o sa le rezolve pe toate (ceea ce-ti si doresc)!
cum de unii sunt asa inacat dau peste oameni cu masina, fug, si dupa un timp se mira de cati neoameni sunt pe lumea asta
@ camionagiu, ori comentariul a ajuns pe post trunchiat ori nu inteleg eu ce-ai vrut sa spui. Poate revii sa ne explici. Te referi la maharii cu mertanuri care calca oamenii pe plaja? Aia au problemele lor…
Liviu, felicitari pentru blog!
Asa cum il recomanda si titlul, este plin de bun simt si de bun gust.
Viata noastra se deruleaza tot mai acerb sub semnul crizelor – de timp, de rabdare, economice, de personalitate…
Este o constatare trista, ca si realitatea pe care o zugravesti tu mai sus, dar pe care trebuie s-o reconsideram si s-o reevaluam, pentru a o putea optimiza si trai asa cum meritam, ca oameni normali si nu ca roboti umanizati.
O seara frumoasa si tihnita, sub semnul armoniei !
opreste-te o clipa, bucura-te de acum-ul atat de intangibil, de orice chestie cat de mica si care te incanta, apoi poti sa iti reiei fuga asta stresanta… eu asa fac cand devin prea stresata. Nu strica sa incerci
Poate ca ar trebui sa faci si altceva, pentru a iesi din rutina asta. Te inteleg perfect, aceleasi stari le am si eu cateodata, si sunt ca si tine, 20 ore din 24 cu nasu-n laptop.
Sa gasesti lucruri care-ti plac, sa-ti aduci aminte de pasiuni mai vechi si poate ca atunci viata iti va fi mai colorata.
@ TTL, devine arhetipal acest tip de post, pentru ca toata lumea se simte la fel in viteza pe care ne-a bagat-o in viata tehnica moderna si nerabdarea legata de eficienta ei.
@ Jamilla, ador puctualitatea. Nici masina mea nu e cine stie ce, dar ma afecteaza cand o vad umilita de cheia sau cuiul unui tampit.
@ geni.1, nu am parcat in locul nimanui. E un loc public in care sunt parcate zeci de masini, in fiecare zi. Dar tampiti adevarati gasesti doar cateodata. Multi sunt fake-uri.
@ Pescarusul argintiu, multumesc de aprecieri. Constatarea ta e trista ca realitatea. Bine ca nu sunt toate lunile ca minunatul decembre, ca am claca multi dintre noi. Imi reevaluez prioritatile in fiecare zi, dar degeaba: ce trebuie facut, trebuie facut. Nu ma eludez.
@ Jamilla, acum-ul va veni peste cateva zile cand o sa-mi iau concediu. Totusi, inainte de Craciun, de ziua mea, o sa lucrez…
@ Mihaela, rutina face parte din mine. Ma relaxez cand citesc si cand scriu romane in minte… deocamdata.
Cred ca ai zugaravit portretul oricarui tanar muncitor din ziua de azi. Mai ales daca traiesti in Romania, si ai atatea facturi si rate de platit, esti nevoit sa iti gasesti mai multe surse de venit pentru a putea face fata. Nu e deloc rau sa fii activ, sa incerci sa iti duci la indeplinire sarcinile cat mai bine, chiar daca in graba, pentru ca te gandesti ca merita efortul pentru binele tau si al familiei. Un pericol e, intr-adevar, o anumita robotizare la care ajungem dupa un timp in care facem aceleasi lucruri masinal in fiecare zi, dar cred ca momentele de relaxare si introspectie, putine cate sunt, le simti cu atat mai valoroase si te bucuri de ele.
@ Cristina, daca mi-as petrece un concediu intreg pe un iaht in Bora Bora, crede-ma ca m-a plictisi de moarte dupa cateva zile. Concediul luat intreg inseamna relaxare fortata. Tata are o vorba: ar fi bine sa-ti iei cate o pauza de cateva zile la fiecare sfarsit de luna. Hm, el care n-a stiut ce-i acela un concediu, timp de 38 de ani in campul muncii…
nu stiu ce sa zic, realizez pe zi ce trece ca traim doar cu gandul sa ziua de vineri, ca-i ultima din saptamana si vine weekend-ul… pacat, fiindca asta inseamna ca viata noastra trece… si eu ma intreb adesea, oare de ce suntem pe fuga mereu? ps: nu am gasit raspunsul…
tu ai stat bine cu zgarietura, eu mi-am gasit bratul de la stergator indoit cu totul si asta pt ca indraznisem sa parchez pe trotuar fiind intr-o vizita si locul nu era marcat cu insemne ca este detinut de cineva anume…din pacate asta-i viata… suntem oameni intre oameni… mai buni, mai rai… din pacate balanta inclina spre cei rai… devenim din ce in ce mai rai…:(
Ca sa iti zgarie un tampit masina trebuie mai intai sa ai masina. Ca sa ai masina trebuie sa mergi la servici. Daca mergi la servici castigi bani. Daca castigi bani iti cumperi masina. Daca iti cumperi masina ti-o zgarie un tampit. Nu este o insiruire prea clara insa ceea ce vream sa spun este ca totul se invarte in jurul banilor. “Timpul costa bani” de aceea toate trebuie facute pe “fuga”. Desi mie imi place vrianta “Timpul inseamna bani si eu n-am timp”
nascut de craciun e semn bun!
Încă trăim în secolul vitezei și asta înseamnă că trebuie să contribuim toți la viteza lui. Oricum, timpul nu ne va ajunge niciodată pentru tot ce avem sau vrem să facem.
De obicei nu sunt fana cartilor de self-help sau a celor care promoveaza “schimbarea!! schimbareaa!” intr-o veselie, dar totusi am citit, manata tot de aceasta senzatie suparatoare ca timpul imi scapa printre degete si ca n-am nici o sansa sa trag de el, sa se intinda ca inainte pe toate cele 24 de ore, o carte destul de draguta, scrisa intr-un limbaj simplu, coerent, si destul de motivatoare: “Noua arta a timpului” de J.L.S. Schreiber. Are acel strop de pozitivism care uneori e de ajuns ca sa puna lucrurile in miscare.
Culmea este ca momentele in care ma impac cu timpul sunt chiar acele momente in care sunt foarte activa, am multe proiecte care necesita o prioritizare buna, astfel incat sa imi lase spatiu sa ma ocup si de mine. Cand sunt lasata de capul meu, fara o directie, fara hamuri, de cele mai multe ori zilele trec iar eu pierd notiunea lor. Deci, in cazul meu, e vorba de prioritati si a ramane cat de cat fidel pasiunilor.
Auliu.
Sa te trezesti zilnic cu gandul la fulgii de nea si strecuratoarea de ploaie e trist, crede-ma. Cei mai multi fac asta, noroc cu aia ca tine :p Mintile odihnite sunt cele mai periculoase.
In ceea ce priveste executia pe masina ta, inteleg perfect, daca ii dai un search la mine cu “prostia si capota” o sa te simti inteles. Ca razbunat… n-ai cum
[nu pun link, sa nu zici ca fac reclama, sterge si comentariul asta daca vrei 
]
am strecurat o virgula intre subiect si predicat, da’ macar n-am dat-o anonima :p baga o editare la comentarii
@ Copila blonda, cam cu asta ma multumesc si eu: ca fuga de zi cu zi e cu folos si aduce satisfactii pe mai multe planuri. Un prieten imi zicea, prin generala, ca nu trebuie sa te pui cu prostul ca are mintea odihnita, by the way la ce ziceai tu.
In legatura cu zgarietura, De ce sa nu pui link? De ce sa zic ca faci reclama? Ehei, doar nu-s batut la neuron. Am rezolvat problema cu virgula. Stai cool.
multumesc
“De ce nu pot amana orele de program, sa ma intind dimineata cat e patul, sa beau un ceai fierbine si sa zic: ce zi faina! ce ploaie strecurata! ce fulgi mari!”
Asta ai s-o poti face atunci cand de aproape toate trebusoarele tale se vor ocupa angajatii tai, sau alte persoane… Iar pana atunci, munca, munca si iar munca.
Cat despre cei care zgaraie masini, niste dobitoci care n-au altceva mai bun de facut.
@ Melissa, deocamdata eu sunt angajatul nu angajatorul. Asa ca trebuie sa ma misc de unul singur in tot ceea ce fac. Dar cand munca are si satisfactii… te simti altfel.
@ Copila blonda, cu placere. Sa traiesti 4 milenii si sa te faci mare si cuminte
de asta am si spus
… munca, munca si iara munca daca vrem sa stam cu mainile la ceafa si sa privim pe geam fulgii cum cad linistiti (dar, sincer, nici atunci nu cred ca o sa stam cu mainile la ceafa. Omul cu cat are mai mult cu atata vrea mai mult)…