Ultimul metrou “de la misericorde”
Eram singuri in redactie. Andrei tusi incet, concentrat la tag-urile ce le avea de pus pentru articolele de pe site, urmarind, in acelasi timp, live, transmisiunea in direct de la roblogfest. Avea un sentiment de espectativa, pe care il degaja incert si inspre ochii mei obositi dupa 12 ore de munca fara oprire.
O liniste perversa domnea in intreaga redactie, singura suflare fierbinte fiind a celor doua Mac-uri care pufaie plictisite la intervale temporale neregulate. Tarrr, tarrr. Telefonul meu ia foc in deschizatura micului difuzor in care-si improasca, cu o mulcoma indiferenta, plesniturile noii sonerii descarcate de curand.
Raspund si ma concentrez la convorbirea ce se dovedeste a fi destul de focoasa. Proiectul revistei e pe gata, deci layoutul nu mai poate astepta mult. Ascult sugestii dezordonate despre reclamele ce le am de facut in noaptea asta. Multe si fara resurse de prelucrat. Deci le aman pe maine dimineata.
Ne bate la usa cineva si intra. Un individ unsuros, spalat, dar prost mirositor, care cere bani. Nu e prima data cand suntem pusi in fata unor povesti de viata uluitoare. Inventate. Nu-l pot asculta. Vorbesc in continuare la telefon si bataile inimii incep sa mi se accentueze. Tipul vorbeste tare, dezordonat, milos. Ceva despre faptul ca l-a umilit un mogul al cresterii porcilor, ca nu i-a dat bani, ca trebuie sa ajunga la Suceava in noaptea asta, ca s-a saturat sa fie tratat precum porcii pe care-i crestea etc.
Andrei e inimos. Se indura si-l asculta, spre mirarea mea, desi ochii tipului luceau agresiv inspre lantisorul lui de aur. Privirile i se dislocau instinctiv si sareau mecanic de la banii pe care i-a intins spre lantul de la gat. Din nou, dezordonat, cu schimele unui nebun fugit de la spital. De nebuni. Ii dam aproape 10 lei si-l invitam sa plece. Ne povesteste furtunos, din nou, despre drumul pana la Suceava si umilinta la care a fost supus. Inventiv. Spumos. Actoricesc.
Il rog frumos ca, dupa ce l-am servit, sa ne lase. Avem de lucru. Suntem obositi. Dar Andrei nu se abtine si-i spune sa nu cheltuie banii pe bautura. Se jura pe ce are mai scump ca va fi un bun chezaş al cuvantului dat. Nu-i vreme de cheltuit bani, ci de pus la ciorap. E criza. La iesire, insa, in acelasi tumult verbal exasperant, se intreaba retoricesc (actoricesc): ei, na, o bere nu strica! Pot sa beau o bere, asa-i?
Eram convins. Indiferent. Sigur pe ce avea sa faca. Atunci… de ce l-am servit la buget? De ce i-am finantat investitia intr-o bere ce-o va servi foarte curand in dughena mizera din gara?
un pdf nu ne dai 
Ideea e sa oferi. Cineva spunea ca dar din dar se face raiul. acum ca stam si judecam la rece…sincer nu-i treaba noastra. nu investim in ei ci le oferim din mila…avem de ales..a le da..sau nu.
Mila? Mai degraba naivitate. Sa fim seriosi, dand bani la cersetori n-o sa salvati lumea, n-o sa le mearga mai bine nici lor nici noua. Dand bani la cersetori ii incurajam sa cerseasca in continuare, sa nu munceasca in continuare, sa ne sacaie in continuare oriunde ne-am afla.
))”
Sunt convins ca tineti minte din Filantropica: “Va e mila? V-am luat banii!
Asta e umanitatea. Nu conteaza ce face cu banii. Conteaza ca ati avut posibilitatea sa-i oferiti si i-ati oferit. Andrei. Sau tu. Sau amandoi.
Offtopic. Liviu, as dori sa iau legatura cu tine in privat, pentru a-ti cere un sfat.
Delia
Mai am 2 metri pana intru in magazinul de langa statia de autobuz.O tanti,de varsta a2a,nici bine dar nici prost imbracata,imi cere 2lei.Autobuzul e in statie si nu ii ajung banii sa plece acasa,la tara.Ii dau 2 lei.Ies din magazin,ea sta langa usa,ii zambesc si plec.Dupa 2minute realizez ca am uitat sa cumpar ceva.Ma intorc.In magazin,tanti la tejghea:
-O bere d’aia!…..si arata cu degetul de care ii poftea inimioara.
De atunci,nu am mai dat bani de pomana!
Asa ma intreb si eu: de ce naiba i-ati dat 10 lei… cand puteati sa fi luat si voi o pauza binemeritata si sa beti impreuna o bere ?
@ Escu, asa esta, dar din dar se face raiul. Foarte fain zis. Dar Sfnatul Ioan Gura de Aur zicea ca banul trebuie sa transpire in mana ta pana sa-l faci milostenie. Adica sa nu-l dai cuiva care-l foloseste aiurea, ca sa-si hraneasca patimile, ci sa cugeti inainte sa dai. Totusi, daca dam, facem o fapta buna.
@ Viorel, replica din Filantropica e sugestiva. Dar nu te la sa inima sa nu dai. Alaltaieri eram in fata Catedralei Reintregirii din Alba si a venit o babuta saraca la mine. Nu mi-a cerut bani. Stii ce mi-a zis? Draga, cum sa fac sa mai fiu si eu tanara ca tine, din nou? I-am raspuns ca daca isi pune intrebarea asta, e inca tanara la suflet. A zis ca are 80 de ani. Tot tanara a ramas. Si nu cersea.
@ Joalex, i-am dat amandoi, dar omul nu se mai oprea din vorbit. Nu mai puteam scapa de el.
Offtopic. Scrie-mi pe mail, in formularul de contact din headerul paginii.
@ nikol, daruind, vei dobandi, zicea N. Steihardt. Daca dam, primim. Vorba romaneasca ca “daca dai, n-ai” a cam expirat. Lumea a devenit mai buna prin fiecare om care a dat si lenesa prin fiecare dintre cei care au primit.
@ frecamenta, avem in plan sa mergem la o bere de vreun an si tot n-am ajuns. Terminam foarte tarziu treaba si nu mai avem chef de bere la ora aia. Ne grabim acasuca.
Pentru mine conteaza ce face cu banii. Nu stiu de ce. Poate ca m-as simti tradat, m-as simti mintit. Si urasca chestia asta.
Sper sa fi fost om fain si sa fi tras pentru a strange cei 58 de lei necesari pentru biletul catre Moldova.
I-am si zis, daca ma minte, sa-si cumpere medicamente de banii aia.
^ urata urare. sa speram ca nu se va implini si ca omu` a ajuns, asa cum a zis, cu bine la Suceava
Eu nu incurajez cersetoria !