Dreptul la lene
Data publicarii: 8 Dec 2008, în categoria Apocalipsa concretului | 13 comentarii »
“Dreptul la lene” / “Le droit a la paresse” este o carte scrisa de Paul Lafargue in 1880. In paginile ei, lucrarea trateaza cu pertinenta subiecte din actualitatea secolului XXI (da, insul a priceput bine mersul lumii!), “minunatul” rastimp in care ne tragem noi sufletul.
Iata cateva dintre reflectiile autorului:
1. Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult ca sa castigam tot mai mult. Asta ni se cere de «ideologia» societatilor capitaliste, caci marii industriasi/patroni/ angajatori au nevoie de oameni «motivati» care sa produca in mod constant, pentru a se imbogati ei mai mult; lenea nu e buna, din punctul lor de vedere, caci noi muncim pentru ei si ne angajam ca sa le fie lor bine… Muncim azi, ca sa avem ce munci si maine. Ca sa ne pastram serviciul si maine.
2. Produsele, la un moment dat, nu se mai vand, caci sunt prea multe, piata e saturata, iar oamenii nu mai au bani – salariile oferite de angajatori nu sunt suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produsele care-ti iau ochii in vitrine; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam.
3. Suntem tentati de publicitate, vrem sa cumparam. Muncim mai mult, ca sa castigam mai mult, sa ne permitem mai multe. Multi ne lasam tentati de ofertele bancilor si ne avantam in credite pe viata.
4. La un moment dat sunt atat de multe produse pe piata, ca nu mai are cine le cumpere – dar spirala infernala continua: continuam sa muncim mai mult, ca sa ne platim creditele si… sa consumam mai mult.
5. Daca tot sunt dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai mult, de ce sa nu angajeze patronii 7 oameni in loc de 10, sau chiar 5, ca doar vor munci suficient cei 5 angajati, daca sunt bine ancorati in credite si dorinte de consum. Asa apare somajul! Astfel, tot mai putini oameni muncesc tot mai mult, iar calitatea produselor/serviciilor scade. Acest lucru nu conteaza insa pentru patron/ angajator, caci banii vin si asa. Somerii? Treaba lor! Sa se descurce.
6. Creditele sunt din ce in ce mai numeroase si mai mari, caci cine intra in cercul vicios al bancilor iese foarte greu sau ramane impotmolit pe viata.
7. La un moment dat piata crapa: afaceri, locuri de munca, banci, credite, imobiliare, auto. Totul pica.
Prin apel la mentalitatea autorului si printr-o radiografie a situatiei de azi, ne dam seama ca noi ne situam in momentul de fata in acest al saptelea moment.
E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai cu totii mai bine, somajul ar scadea, iar nivelul de trai al oamenilor s-ar imbunatati. Pe de alta parte, patronii si, in general, angajatorii nu ar mai castiga atat de mult de pe urma muncitorilor.
Parca nu e absurd ce spune omul asta. Si o spunea acum 128 de ani!!!
Voi ce spuneti?
)) Asa iti lauzi tu vecinii:P
pe mine ma mira faptul ca, avand in vedere ca inca de acum 128 de ani textul asta exista si cu siguranta sunt suficienti care-l cunosc si, mai mult, care sa fi realizat ca multe din acele puncte se intampla, totusi am ajuns la punctul 7…
Putea sa o spuna si acum 700 de ani, tot valabil era. Erau altfel de razboaie. Daca acum razboaiele inseamna castigare de capital, acapararea pietelor atunci insemnau acapararea de teritorii si de bogatii.Cum totul in lumea asta s-a dovedit a fi ciclic mie personal mi se pare o stare de normalitate. Nu o sa putem niciodata sa ” dresam” omenirea ca in baza pildelor si experientelor trecutlui sa actioneze in consecinta. Omul insemna invidie, lacomie, ura.
Nu putem ca, facand aceleasi lucruri la nesfarsit sa asteptam rezultate diferite. D-aia istoria se repeta. Oare cand vom invata?
Pai pana pica piata, sper sa apuc sa-mi iau geanta aia de la Marc Jacobs
)))) Dupa… vedem la momentul respectiv
vroiam sa aflu punctul 8, 9, adica ce se-ntampla dupa ce pica totul, dar probabil ca trebuie sa citesc cartea
Eu mă raportez la ce ştiu de la mine: dacă lucrez mai repede şi mai eficient, am plecat acasă mai repede. Lenea mea, care involuntar apare uneori la serviciu, e mai importantă ca avantajele sau dezavantajele celorlalţi din jur. Egoismul îşi spune cuvîntul.
nu prea mai este timp de lene
Imi plac cartile care subliniaza adevarul secolului XXI si toate aspectele care-l insotesc.
eu propun sa devenim toti niste mici elvetieni, cand a batut clock-ul de 5, gata.. stop munca.. schiuri pe spate si la revedere.. din pacate, unul singur nu poate proceda asa, in secunda urmatoare e dat afara.. atunci cand 5 oameni raman peste program, unul nu poate sa stea contra si sa zica nu.. raman la parerea mea, suntem niste lasi…
”the corporation” un documentar care ilustreaza foarte bine ce-i in postarea asta !
Am sa caut cartea asta, imi plac la nebunie cartile care reflecta realitatea. Hmmm, acum 128 ani in 1880 s-a nascut Arghezi si Sadoveanu daca nu ma insel…Inca era sclavie..
Perioada in care femeile puneau un pret mult mai mare ca al nostru pe garderoba…
Totul este un cliseu, viata e ca o spirala…
@ Melissa, ce mare diferenta era intre societatea franceza de atunci si cea romaneasca. Desi am copiat cam tot ce s-a putut de la sora noastra mai mare, Franta, tot n-am ajuns la nivelul lor de dezvoltare. Bine ca n-am copiat si antireligiozitatea, ca acum eram un fel de stat fara biserica, cum sunt ei la ora actuala – stat ateu declarat.
Bine punctat! Faza este ca Romania a copiat tot ce a putut de la fiecare tara in parte… lipsa de originalitate + un sistem ceausist de 40ani + 15 ani de revenire din comunism, + inca 30 de revenire totala… + nu mai stiu eu ce = no sa ajungem sa egalam nicio tara occidentala.