Despre Declaraţia pe dreptul de autor – DDA

Data publicarii: 25 Aug 2010, în categoria Apocalipsa concretului | 7 comentarii »

Ordonanţa 58/ 2010, care introduce obligativitatea plaţii de către posesorii de contracte pe drepturi de autor a asigurărilor sociale, sănătate şi şomaj a fost lansată pe apa sâmbetei în care se scaldă România de ceva ani încoace în iunie 2010.

Nu s-a pus mare preţ pe importanţa ei la vremea respectivă, dat fiind eternul conflict dintre Băsescu şi presă (în viziunea lui presă înseamnă antenele, realitatea, mogulii şi Radu Moraru) pe legea ANI, conflict care a dus la un fel de demonizare a ziariştilor, toţi presupuşi şpagatişti ai mogulilor şi duşmani ai poporului, tipic comunist, de altfel.

Vara a trecut cu un război concentrat pe dezbaterile ANI, pe mărirea TVA-ului la 24% şi pe aplicarea unor măsuri de austeritate care a redus salariile bugetarilor cu 25% şi cu concedieri în masă.

Desigur că măsurile de austeritate trebuiau să se răsfrângă şi asupra patronatelor, astfel că TVA-ul coroborat cu mărirea preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a lovit crâncen în inima celor care aduc cât de cât un profit la stat – o dată pe TVA, a doua pe impozit pe produs, a treia pe impozit pe venit, a patra pe forfetar etc.

Cireaşa de pe tort a fost pusă săptămâna asta, când toate persoanele care prestează pe drept de autor (în total 500.000) sunt obligate la plata pensiei, şomajului şi sănătăţii. Şi nu oricât şi oricând, ci 16,5% din venitul net, care trebuie vărsaţi în trei locuri diferite: CNAS, Casa de Pensii si AJOFM până la data de 25 ale fiecărei luni, altfel amenda se ridică la 5000 de lei pe cap de bovină creatoare.

Agitaţie mare ieri la aceste trei instituţii ale statului.

1. AJOFM – oficial nu există un cont unde pot fi depuşi aceşti bani, funcţionarii habar n-aveau de această ordonanţă.

2. CNAS – seful ăl mare a declarat că legea aceasta “este o dudă”

3. Casa de pensii n-are atâţia funcţionari întregi la minte care să poată gestiona depunerile.

4. Emil Boc, în culmea fericirii după trecerea legii ANI, a declarat relaxat că nu ştie despre ce este vorba în toată această agitaţie a ziariştilor şi şi-a încheiat conferinţa de presă cu un antologic şi totodată apoteotic “dacă şi cu parcă…”, în fapt o caracteristică importantă în bâjbâiala guvernării lui.

Cum ar fi ca un actor care joacă Macbeth la Şăulia, să fie plătit de primărie cu 1000 de lei (drum şi cazare separat asigurate), din care insul să plătească 16% impozit cota unică + 16,5% taxele pe DDA, pentru câteva ore de muncă şi câteva zile de repetiţii? Omul ăsta nu e angajatul care vine la 8 la muncă şi trage chiulul până la 4, omul ăsta creează, interpretează, scrie, are viziune, e dinamic, inventiv, geniu câteodată. De ce să-l obligi să plătească şomajul, când, daca la agenţia pentru ocuparea forţelor de muncă, pe timp de şomaj, i se va oferi să lucreze Metalurgica Aiud şi va refuza, i se va tăia venitul la care a contribuit, tipic comunist, de altfel. Căci o altă lege retardă te obligă să munceşti ce-ţi dă AJOFM-ul ca să nu mai rămâi în şomaj. Nu e vorba de greutatea muncii, ci de o etică a celui ce o practică. Nu poţi compara un pilot de avion cu un muncitor din turnătorie şi nici un actor/sculptor/pictor/ziarist cu un miştocar de la fabrica de lactate, care stă la bandă.

Răzbunarea lui Băsescu şi Boc pe forţa cât de cât creatoare a României (şi, totodată, clasa care-i critică cel mai acerb) duce în derizoriu toată lupta lor cu criza contrafăcută a ţării. Lipsa de respect pentru dâra de creativitate şi de posesor de creativitate dovedeşte nişte spirite mici, lâncezite, obosite de plăceri guvernamentale, fără urmă de graţie ori demnitate. Ordonanţa 58/2010 e un act prin care toţi ziariştii/ actorii/ artiştii sunt transformaţi din creatori în producători, din elită în clasa gonacilor aducători de profit, din intelectuali în duşmani ai dezvoltării ţării, tipic comunist, de altfel.

Adaugă
  • Twitter
  • Facebook
  • Print
  • PDF
  • Google Bookmarks
  • RSS
  • Adauga la favorite
  • LinkedIn
  • Tumblr

Te-ar mai putea interesa:


Două rugăminţi: respectă bunul simţ în ceea ce scrii şi încearcă să dai dovadă de maturitate în argumentele cu care mă vei critica sau aprecia. Şi încă ceva: dacă ai de gând să comentezi cu nume SEO de tip "joculete copii" sau "centrale termice", mai bine treci mai departe. Mai sunt, în România, încă 59.999 de bloguri. Mulţumesc pentru înţelegere.

7 Comentarii la articolul “Despre Declaraţia pe dreptul de autor – DDA”

  1. Ionut says:

    pai oricum se cereau ospatari si tinichigii, de ce ne mai miram?

  2. Joculete says:

    deci efectiv nu are rost… cand ma uit la TV si vad in ce fel vorbesc jegosii astea… ma lasa efectiv fara cuvinte…
     

  3. Din pacate s-a ajuns pana aici in Romania. Sper ca, cineva, un conducator mai bun, cu o intreaga echipa, sa vina la conducere si sa schimbe Tara.

  4. @Jocuri de gandire: Crezi ca mai poate cineva sa schimbe ceva ? Crezi ca vine cineva sa faca ceva ? Raspunsul e simplu prietene: NU !! Nu o sa vina nimeni sa faca nimic, si daca o sa vina cineva o sa fie corupt in secunda 2. Pentru ca este foarte greu sa te abtii de la furat cand toti din incaperea in care esti fura.

  5. mariusrusu says:

    Tipic comunist, bine zis!

  6. Sanda says:

    Sistemul asta cacacios inhiba si fortele creatoare ramase…De unde inspiratie si muze daca trebuie platit impozit si pe ele..? Mi se face rau de atata hipocrizie si prostie. Nu exista vreun site unde sa le scrii dobitocilor alora de sus? Am atatea adjective ca nu-mi mai incap pe laptop!

  7. Liviu says:

    @ Sanda, nu-i doare pe ei capul de ce scriem noi. Pentru ei suntem doar niste indivizi manipulati de PSD, Realitatea si Antena 1. Atat.

Lasă un comentariu


Articole asemanatoare

Get Adobe Flash playerPlugin by wpburn.com wordpress themes