Ce i-aţi făcut lui Michael Jackson?
Am răsfoit ştirile despre autopsia lui Michael Jackson şi am citit cu stupoare că medicii care i-au făcut resuscitarea l-au bruscat atât de tare, încât i-au rupt vreo 3 coaste. La cele 50 de kile câte avea, cum, Doamne, să te mai apeşi cu toată greutatea corpului ca să-i faci resuscitarea?
Oricât ar fi fost el de star şi oricât şi-ar fi dorit medicii şi personalul de pe ambulanţă să nu-i lase viaţa să le scape printre degete, Michael Jackson s-a dovedit a fi doar OM: nici starul de muzică pop, nici actorul din cele câteva filme în care a jucat, nici extravagantul care cheltuia 20 şi ceva de milioane de dolari pe an pentru a-şi satisface nu ştiu ce pofte ciudate, nici afaceristul falimentar, plin de datorii.
A rămas un simplu om, cu obrazul gălbejit de durerea chinuitoare, cu stomacul în care i s-a rătăcit doar un medicament, cu umerii străpunşi de gloanţele dureroase ale seringilor cu calmante, cu un corp grav emaciat şi cu pielea plină de cicatrice, de la operaţiile estetice suferite, mai mult sau mai puţin eşuate.
În momentul morţii, Michael Jackson s-a transformat din star idolatrizat, piedestalizat în OM, şi-a redus fiinţa la cel mai de jos etalon al evoluţiei umane, dar şi cel mai eficient – Michael Jackson s-a redus la simplitate. S-a retras în pântecele existenţei simple, muritoare, lăsând în urmă toate brizbrizurile cu care îşi împopoţonase viaţa de star al muzicii pop.
Câţiva fani s-au sinucis la auzul veştii că idolul lor a murit. Ei nu s-au retractat în simplitate, eu au devenit stupizi. Ei credeau în veşnicia lui Michael Jackson, nu în iminenţa morţii lui. Trecerea idolului lor în celălalt tărâm i-a dezamăgit. Pentru ei, Michael Jackson nu AVEA VOIE să facă acest gest. Michael Jackson nu trebuia să moară. Trebuia să le hrănească la nesfârşit setea de a idolatriza un om, poziţie în care el era stingher, poate deranjat, probabil resemnat de misiunea pe care i-au impus-o alţii. De aceea cineva spunea că fanii lui sunt egoişti. Ei nu trăiesc pentru a-l admira, ci-l condamnă să trăiască pentru a avea din ce-şi hrăni admiraţia.
Multe concepţii manipulante se vor trezi din letargie şi vor susţine că Michael Jackson nu a murit, ci şi-a înscenat propria moarte, pentru a se retrage odată pentru totdeauna din ochii avizi ai lumii. Nu m-ar mira. Mai ales că precedentele au fost deja create: 2Pac, Elvis, Ceauşescu etc.
Şi mă mai intrigă un lucru. Mă întreb oare cum or fi suportat examenele de bacalaureat, rezolvarea variantelor de examene la română, maternă, matematică, biologie etc., intrarea la examenele orale, primirea rezultatelor parţiale de după orale, precum şi greutatea privirii tabelului cu rezultatele finale la bacalaureat, ediţia 2009, fanii şi fanele din Românica noastră atât de iubitoare de Michael? Cum or fi rezistat ei emoţional la tot bâlciul pe care-l numesc bacalaureat şi cum îşi vor motiva rezultatele slabe prin prisma tristeţii provocate de Michael? Nu sunt ironic. Cine vrea să înţeleagă, să o facă liniştit.
By the way, foarte bun articolul lui Mihail Neamţu despre generaţia Michael Jackson. Cu mare grijă, unii s-ar putea să nu-l înghită chiar pe tot!
De aceeasi culoare:
































Asa e, in fond toti suntem niste simpli oameni…
Ca tot zici de bac si moartea lui MJ, is curios daca o sa fie elevi care o sa ceara sa dea inca o data bacul pe motiv ca erau marcati de moartea starului si deaia au luat nota mica
)
@ JorjH, crezi ca n-or sa fie? Si mi se pare normal. De ce sambatarii nu dau examene sambata, nici macar examene de bac? De ce exista situatii de genul asta si li se aproba alta zi, alte comisii, alte cheltuieli? Din banii contribuabililor, adica a majoritatii ortodoxe.
afaik, să ţi se rupă coaste când eşti resuscitat e ceva normal. ştiu că un vecin de-al meu a avut parte de o chestie de genul ăsta acum ceva ani buni şi era “aerisit” cu toată forţa, fără niciun fel de menajament. adică… mai bine să ai o coastă ruptă decât vată-n nas, nu?
@ A. Faith, pai da, dar la cat era MJ de slab, trei coaste rupte insemnau cativa ani de calmante in plus, o vindecare inceata si durere cat il tine. Era un om aproape artificial. Sensibil trupeste pana la extrem.
Tatulici a declarat paca pentru Cotidianul sau Academia Catavencu , ca Michael jacksn avea o mana de parca era facuta din creta , asa ca de aia i-au rupt doua coaste , pentru ca le avea casante !
La circ…
Un accident banal
Un acrobat,
Un salt mortal
Şi…
Acrobatul nu s-a mai sculat…
Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au ţipat…
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Şi-a fluierat…
Zadarnic
Mortul n-a mai înviat…
Povestea lui ?
Hmmm…
Povestea mea-
A mea
A ta
Şi-a altora ! …
Acelaşi accident de circ, banal…
O zi relache,
Şi – apoi, la fel,
Cu-aceeaşi balerina lângă el
Alt acrobat …
Alt salt mortal !…” (Ion Minulescu- Ultima Ora)
Nu am redat-o toata, dar asta mi-a venit mie in cap de cand a murit Michael si e tot circul asta. Dumnezeu sa-l odihneasca ( s-a umplut Romania de RIP-uri, nu isi mai aminteste nimeni de Dumnezeu sa-l ierte)
@ fetitajunglei13, ai spus-o prea bine ca sa mai adaug ceva. Isteria e pe terminate, RIP-urile incep sa se rareasca. Acum apar scandalurile legate de mosteniri. Mai grav.
scandaluri legate de mosteniri, testamentul lui Jacko, datorii inchipuite si neinchipuite. Toata tarasenia asta cu MJ o sa mai tina vreo jumatate de an, pe tema banilor avuti si/sau datorati de Jacko. A, si era sa uit. Scandaluri legate de reala paternitate sau nu a lui Jacko, circuland zvonuri ca adevaratul tata al copiilor ar fi fostul sef al lui Debbie.
@ Killeritza, numai un an si jumatate? Eu vred ca vreo 10 ani o sa mai auzim de subiectul asta. Cand totul se va linisti, va incepe alt si alt scandal, astfel incat ii va fi destul de sifonata memoria.
A fost si va ramane mereu regele muzicii pop, indiferent de ceea ce zice oricine. Intr-adevar, e posibil sa isi fi inscenat moartea, sa se fi saturat de tot si sa vrea liniste, dar eu tind sa cred ca nu.
Oricum, mass media are de lucru!
bun si articolul asta http://paulslayer.blogspot.com/2009/07/mihail-neamtu-traian-radu-ungureanu-si.html