A murit Mircea Stanescu, fiul jurnalistului Sorin Rosca Stanescu
Data publicarii: 6 Ian 2009, în categoria Apocalipsa concretului | 22 comentarii »
Cata aglomeratie de ganduri negre ar fi putut eclipsa mintea limpede a acestui om? A fost fiul cunoscutului jurnalist Sorin Rosca Stanescu, aparut dintr-un con de umbra in petele de sange lasate in urma accidentului de la sfarsitului anului trecut, cand toata lumea a sarit sa il acuze de sfidare, fuga de la locul accidentului, eschivare, inselatorie, fals etc. Nu-i sar in aparare. Stiu ca as putea gresi. Dar circumstantele in care a murit releva faptul ca acest om a avut un greu proces de constiinta, al carui purgatoriu nu l-a putut strabate.
Sa fi fost vinovat in cazul accidentului si sa nu mai fi suportat presiunea ascunderii actului penal? Sa fi fost prea grea presiunea minciunii si a marturiei mincinoase? Sa fi fost urmarit in propria constiinta de viitorul pe care i l-ar fi rezervat un colt de celula, nedrept in cazul in care n-ar fi avut vreo urma de vinovatie? Sa nu fi suportat atatea mustrari ale propriului sine si apasatoarele aparitii si disparitii vide de sens ale fantomelor de ganduri ce incepusera a-i impresura sufletul, precum o armata puternica in jurul unei cetati ramase fara apa?
Nu stim. Cert este ca pistolul pe care-l detinea legal pentru apararea propriei vieti s-a transformat intr-un ilegal instrument de curmat suferinte. Si ce suferinta! Raskolnikov, daca i-ar fi cunoscut cazul inaintea crimei, si-ar fi pus mai multe intrebari existentiale decat pecuniare. Gustul amar al sinuciderii planeaza peste dovezile palpabile si reale ale unei premeditari individuale puse la punct de mintea unui om inecat in propria voma de dureri.
Pana se va lamuri daca a fost sinucidere sau crima, noi stim ca sufletului lui a plecat din cele materiale odata cu numarul de balet al glontului primenit in tampla si rotunjit la capat ca sa nu-i spintece integritatea in eter.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Liviu…nu stiu ce sa zic, dar ai scris postul asta cu o cantitate de compasiune absolut dezarmanta. Poate exista un motiv personal si atunci iti inteleg demersul, dar altfel e un caz care in opinia mea nu merita atata atentie, nici din partea ta, nici din partea mass-media. Sa fim seriosi, s-a sinucis un om care se presupune ca a comis un omor din culpa. Oricat de lacrimogen ar fi procesul lui de constiinta si indiferent cat m-ar misca dialogul interior care l-a determinat sa apeleze la gestul suprem nu cred ca e cazul sa-l martirizam. In curand pentru acest gest de sinucidere o sa fie de vina ala luat pe botul Mercedesului.
Postul asta dovedeste o sensibilitate extraordinara. Destul de rar de gasit in zilele astea. E drept ca subiectul nu intereseaza, dar am descoperit un suflet care poate da dovada de compasiune. Pentru mine e suficient.
@Nicu – compasiune fata de lupul sfartecat de padurar, prins lingandu-si sangele de oaie de pe bot!
Sensibilitate dusa la extrem. Poate ar trebui sa-l martirizam, poate el este modelul eroului mileniului III, poate asa vor lua exemplu toti smecherii cu masini de lux (inscrise pe la cd, parlament etc) care calca pe cadavre, apoi fac pe vicimele.
Nu pot avea compasiune pentru un om care declara ca un las “nu eu am condus” (punand povara pe o pustoaica (coincidenta- chiar logodnica lui); fugind de la locul accidentului si ascunzandu-se sub aripa de “jurnalist” care este.
Eu zic ca a murit in rusine. Putea sa-si spele pacatele in alt mod. Sa iasa la “rampa”, sa spuna adevarul, sa o disculpe pe iubita lui,a cuzata de “complicitate”.
Pana si cersetorii au decenta de a muri demn!
@ Nicu, compasiunea e pentru actul sinuciderii, nu pentru fata sa. E compasiune pentru el ca om, cu toate dereglarile lui. Nu merita sa moara asa, ci, daca a fost vinovat, sa platesca vina.
@ Joalex, nu mai pot spune nimic.
@ robert, da, a murit de rusine, dar ceea ce trebuia sa faca el era… sa nu moara. Sa plateasca datoria vinovatiei, ca un om integru. Nu-l martirizam Citeste printre randuri postarea mea. Nu fac din omul asta un martir. Dar ia imagineaza-te mergand cu masina grabit si iesindu-ti un om in fata. Ce ai face? Ai avea timp sa-ti cantaresti viata de la acel punct inainte? Nu cred. El a comis o crima. Din culpa. Sa nu uitam ce fel de crima. Altii mahari, capi de retele interlope, taie fetele pe fata si pun baietii cu capul sub roata si sunt considerati cool. Ca au … stii tu ce. Ca sunt tari, ca au spate in politica etc. Aia ar trebui sa-si indrepte pistoalele la tampla. Sau macar sa-si puna aceasta problema. Eu nu-i sustin nevinovatia, dar nu sunt de acord cu sinuciderea lui. A gresit. Probabil ca a fost prima problema mare cu care s-a confruntat in viata lui. Iar cineva l-a sfatuit: da vina pe logodnica ta si vei scapa. Cata constiinta… atata suferinta.
Bineinteles ca Otv-ul vrea sa ajunga la episodul 223440 intitulat “Mircea Stanescu: sinucidere sau crima ?”. Am spus inca de cand s-a sinucis ca presiunea mass-media este vinovata de acest incident si iata ca se vehiculeaza acest zvon si este insinuat si de avocatul acestuia. D-zeu sa-l odihneasca in pace.
omul e vinovat! e vinovat de ce a facut, e vinovat de ce a facut mai departe dupa ce a facut ce a facut, e vinovat ca a ales sa faca ce a facut ca sa scape de ce a facut!
insa, mai presus de toate cele ce a facut e faptul ca e om. e un om care a murit mai presus de toate cele intamplate…
@Liviu
1 Nu pot avea compasiune pentru un sinucigas sau pentru actul in sine. Sinucidera este unul dintre cele mai mari pacate daca vrei sa o luam dpdv religios sau este actul de lasitate suprema dpdv laic.
2.Nu pot avea compasiune pentru un om care a ucis(chiar si din culpa) si apoi a ascuns asta.
Liviu, nu stiu de ce noi, romanii gasim intotdeauna o modalitate de a “da cu bata in balta”.
Suntem maestrii in “sportul” acesta.
Inteleg si nu inteleg din randurile si printre randurile tale.
Nu pot intelege compasiunea fata de un om care si-a luat singur viata.
De ce sa am compasiune? El a avut cel putin posibilitatea de a decide ce face cu viata lui.
Pot sa spun doar: sa-l ierte Dumnezeu!
Ma enerveaza teribil cei ce sustin teza conform careia omul acesta slab, Mircea S., s-a sinucis datorita presei.
Cu ce drept ii fac ei acest deserviciu?
Cum pot sustine ca a avut impact mai mare asupra psihicului lui presa decat faptele sale?
Nu a suportat tirul cuvintelor din presa dar suporta ca a omorat un om, ca si-a pus iubita in cea mai mare dificultate, ca a declarat presei cu seninatate ca “nu am fost eu la volan”?
Nu-i mai faceti acest deserviciu.
Eu sunt convins ca s-a trezit, si-a dat seama in ce “rahat” turcesc a intrat.
Dar nu era prea tarziu sa iasa si sa spuna: iertati-ma, am gresit. Iubita mea nu e vinovata decat de faptul ca ma iubeste prea mult, omul caruia i-am luat viata DIN GRESEALA nu e vinovat cu nimic si voi incerca din toate puterile mele sa-i alin suferinta, pricinuita de mine, familiei sale.
Iertati-ma si pentru ca am fugit ca un las de la locul accidentului, in loc sa fac ce se mai putea face in circumstantele respective.
Nu stiu, Doamne fereste, fiecare dintre noi poate fi pus intr-o ipostaza de genul acesta – fie “criminal” (fie decedat)!
Nu stim cum vom reactiona la momentul x… nu e o treaba prea usoara. Dar dupa cateva zile, dupa ce vorbesti cu familia, apropiatii, avocatii te trezesti.
Iti asumi vina si o faci publica: am gresit, suport rigorile legii si fac tot ce-mi sta in putinta sa alin familia aceea indurerata.
Multi o acuza si pe sotia lui Paunescu, dar aceea nu a fugit, si-a asumat faptele si a ajutat familia indurerata cum a putut mai bine.
Va recomand filmul “seven pounds”.
@ Florin, OTV-ul no sa mai reziste mult. Nu cred ca va ajunge la prea multe episoade. Nu cred ca s-a sinucis datorita presiunii mass media, ci datorita lasitatii sale. Am compasiune pentru fiinta lui, nu pentru fapta.
@ envi, iti dau dreptate. Mai presus de toate e un om care a murit in cel mai nefericit mod. Chiar daca a fost vinovat sau nu, Dumnezeu sa-l odihneasca.
@ Nicu, sinuciderea e un pacat grav, in mai toate religiile si confesiunile (mai putin la… daci, dar aici trebuie sa detaliem si sa intram pe chestiuni de istoria religiilor). Vorbin in crestinism despre sinucidere, aceasta nu are nicio scuza, e un pacat al lasitatii si unul al fricii. Corect. Insa eu nu m-am referit la actul in sine ci la omul care a comis actul. Un om care se sinucide sau care, ma rog, si-a pus in cap sa faca asta, e cel mai suferind om de pe pamant. Totusi, el a rezolvat “barbateste” problema, cu un pistol. Necanonic dpdv moral, necanonic dpdv etic etc. Pentru fiinta lui am eu compasiune, nu pentru fapta in sine. Gandeste-te cata iubire i-a purtat logodnica daca s-a dat ca fiind la volan in momentul accidentului. Cum poti suporta atata greutate dupa ce ai aruncat o crima pe umerii celei pe care o iubesti (daca o iubea, bineinteles)? De aici suferinta. Presa… etc.
@ robert, de ce crezi ca “noi, romanii, dam cu bata in balta”? Daca faceam treaba asta, acum eram fara Transilvania, fara Banat, fara Dobrogea etc, dpdv istoric. Dar nu e cazul sa vb aici despre asta. Omul nu s-a sinucis din cauza presei, ci din cauza suferintei interne pe care nu a mai putut-o duce. Presa bate din gura, dar apoi tace, cand i se baga intre dinti niste banuti. Problema e ca el a fost sfatuit prost, ca sa dea vina pe logodnica, a imbrobodit-o sa ia asupra ei vina, iar apoi nu a mai suportat presiunea. Trebuia sa fie un supraom ca sa poate duce in spate atata vinovatie. A rezolvat problema ca un las, da, dar tot om a fost. Compasiunea pentru fiinta unui sinucigas ramane, chiar daca toti condamnam fapta lui. Am avut un vecin pe care l-a gasit chiar mama lui spanzurat de grinda. Ce sa-i fi facut? Sa-l fi condamnat? Sa-l fi batut ca a facut o asemenea fapta? Sa-l fi lasat sa putrezeasca acolo, in semn de razbunare? Nu. L-a luat frumos, l-a plans ani intregi, l-a rugat pe preot sa-i faca macar o rugaciune si l-a inmormantat crestineste.
Deci condamnam fapta, dar pentru omul slab nu putem decat sa avem cat de cat o farama de compasiune.
Cat despre “smecherii” care omoara oameni pe sosele, acestia nu sunt numai copiii astia de bani gata, putem fi fiecare dintre noi. Dumnezeu sa ne fereasca. Insa, parerea mea, ramane aceeasi: cel mai mare criminal de pe sosele e statul roman si autoritatile care nu se ocupa de starea drumurilor. Pe ei sa nu-i odihneasca Dumnezeu decat dupa ce rezolva aceasta problema (in viata fiind).
exista doua categorii de oameni: cei tari si cei slabi. Din pacate categoria a-2-a este destul de mare, din ce in ce mai mare… sunt oameni care nu au putere practic sa mearga mai departe. Nu ii tin partea nimanui, dar putem sa ne gandim ca ni se poate intampla chiar noua. O clipa de neatentie si iti distruge viata. Tragedie, fatalitate, atat pentru victima, cat si pentru inculpat. Nu cred ca el se gasea in categoria celor nebuni care alearga pe sosele, poate doar se grabea, poate era cuprins de ganduri… nimeni nu poate stii ce era in sulfetul lui. De ce naiba aruncam repede cu piatra? In fine, Dumnezeu sa ii ierte pe amandoi si pe noi fiindca suntem asa cum suntem “pacatosi”.
@ Liviu
Imi asum faptul ca sunt pornit un pic impotriva celor care incearca sa fenteze legea si sa se sustraga, si de aici poate am judecata un pic incetosata, dar nu mi se pare nimic barbatesc in a rezolva cu pistolul problema. E lasitate extrema.
Singurul lucru pe care-l inteleg doar daca fac abstractie ( ceea ce nu am de gand)de cauzele care au generat aceasta sinucidere, este zbuciumul interior, lupta cu sine pe care din punctul meu de vedere a pierdut-o.
Era mult mai barbat daca isi accepta crucea pe care urma sa o poarte, asta evident implica pierderea dramatismului de situatie adica…lupta cu sine…pistolul…sinuciderea…mila atrasa
Ar trebui “sa ii sinucidem” pe cei care au tendinta de a ocoli legea asa ca nu sunt deacord cu tine cand spui ca ai mintea incetosata.
Ce ziceti de asta?
“Mircea Stănescu va fi îngropat cu slujbă extinsă, după ce familia a primit dispensă de la Biserică”
“Deşi, conform religiei ortodoxe, persoanele care se sinucid nu beneficiază decât de o slujbă foarte scurtă, la groapă, la solicitarea familiei îndurerate şi având în vedere că actul de sinucidere a survenit unui eveniment nefericit, se va face o slujbă extinsă, dar nu în biserică”, a precizat, pentru NewsIn, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Constantin Stoica.
AVAND IN VEDERE CA ACTUL DE SINUCIDERE A SURVENIT UNUI EVENIMENT NEFERICIT – adica ceilalti sinucigasi nu au putu beneficia de o “slujba extinsa” pentru ca actul de sinucidere a survenit unui eveniment fericit, numai fostul deputat s-a sinucis in urma unui eveniment nefericit.
Te doare capu’de ceea ce se intampla in tara asta!
sursa: http://www.realitatea.net/mircea-stanescu-va-fi-ingropat-cu-slujba-extinsa–dupa-ce-familia-a-primit-dispensa-de-la-biserica_432191.html
@ Sufletica, suntem pacatosi cu totii, asta e clar. Dar eu cred ca trebuie sa fii foarte tare ca sa ai curajul sa-ti iei viata. Adica trebuie sa ai o lasitate aproape perfecta in tine, daca ajungi la concluzia ca e mai bine sa mori decat sa traiesti.
@ Nicu, intr-un fel ai dreptate, dar e si el om si are un suflet…
@ Florin, nu am mintea incetosata, ci incerc sa nu agravez fapta lui maia mult decat trebuie. Ce-i strica omului putina mila? Eu sunt de acord cu “sinuciderea” lor, dar intr-o alta modalitate.
@ robert, prin dispensa patriarhala se poate inmormanta un sinucigas. Nu e vorba ca nu sunt la fel canoanele pentru toti, ci ca se analizeaza corect de o comisie toate chestiunile ce tin de moartea unui om in aceste conditii. Tipul nu s-a sinucis din motive tampite, ci pentru faptul ca presiunea vinovatiei era prea mare. Oricum, exista o slujba speciala pentru sinucigasi, asa ca inmormantarea lui intra intr-o alta sfera.
Tipul nu s-a sinucis din motive tampite, ci pentru faptul ca presiunea vinovatiei era prea mare. Oricum, exista o slujba speciala pentru sinucigasi, asa ca inmormantarea lui intra intr-o alta sfera.
Adica, ceilalti sinucigasi o fac din motive tampite, numai acest tip (fost deputat), nu!
Interesant. Cine analizeaza, cum analizeaza daca motivele sunt tampite sau nu?
Mai am inca o nelamurire, de ce se vorbeste despre el ca “fost deputat”, era somer? Nu mai avea alta functie inainte de a-si pune capat zilelor?
Oricum cei mai multi dintre noi nici nu au auzit despre acest deputat, il stim doar pentru ca era fiul lui Rosca Stanescu, atat!
@ robert, cred ca am prea multe de zis in legatura cu inmormantarea sinucigasilor. Intervin chestiuni de credinta si de canoane bisericesti. Omul a fost botezat crestineste, da? Deci de ce sa nu aiba parte de o rugaciune la imnormantare? Sa zicem ca suntem amandoi pe front in Galitia. O trupa de 5 nemti ne inconjoara, trag in noi, iar eu sunt ranit grav, constient ca nu mai apuc ziua de maine. Cu ce m-ai ajuta daca as iesi din transee si i-as impusca singur pe toti? Cu nimic. Te-as ajuta eu pe tine. TU ai putea cel mult sa spui o rugaciune pentru mine. Nu e tot un fel de sinucidere constienta pana in ultimul moment? La Mircea Stanescu nu putem vorbi de asemenea acte de curaj. La el barbatia s-a definit prin curajul de a-si invinge post-existenta cu cocosul pistolului. A dat dovada de o lasitate atat de mare, incat a avut curajul de a se omori. Paradoxal, dar ca sa te sinucizi ai nevoie de temeiuri adevarate. Si el le-a avut. Nu-l poti pune pe acelasi calapod cu betivul care vine acasa si-si taie venele din dragoste pentru mandra lui, care s-a maritat cu altul acu 10 ani. Ala e un tampit. Sinuciderea lui Stanescu a avut ceva mai multa semnificatie in ea, mai ales ca erau implicate atatea persoane si s-a facut deja atata caz din accident inainte sa moara. Biserica nu trebuie sa-l evite, sa-l scoata afara ca pe un lepros din comunitate. Gandeste-te ca, poate, pentru sufletul lui se roaga cateva mii de oameni care l-au cunoscut mai bine, nu ca noi care nu stim nici perioada in care a fost deputat. Daca Dumnezeu se va indura si-l va ierta pe sinucigas, noi de ce sa nu o facem?
Exemplul tau nu expune cazul unui sinucigas, ci a unui soldat care se duce pe front ori pentru ca este platit, ori pentru ca isi iubeste glia, lupta pentru ea.
Ar trebui ca toti soldatii ce se duc la razboi sa fie etichetati din start “sinucigasi”, nu?
Si cei care au luptat pentru crestinism au fost sinucigasi, in urma rationamentului tau.
Cine suntem noi, Liviu, sa decidem cine se sinucide din tampenie, si cine nu?
De ce un betiv (l-ai dat exemplu) nu merita sa aiba acelasi tratament ca si “fost”ul “deputat”?
Functie de ce?
Avem noi dreptul sa judecam astfel de lucruri? (din punct de vedere ortodox).
Eu sunt de parere ca trebuie iertati toti, indiferent de motivul sinuciderii, numai ei stiu ce este in sufletul si mintea lor.
Ma deranjeaza foarte tare aceasta discriminare.
In fata lui Dumnezeu nu apare functia, ci omul.
Biserica nu ar trebui sa faca astfel de lucruri.
In cazul fetei aceleia spanzurata (nu se stie de e crima sau sinucidere) nu au facut o “slujba extinsa”!
Credinta ortodoxa nu are amendamente la sinucidere – e pacat si atat! (nu se specifica ca preotul trebuie sa analizeze ce fel de sinucidere e, din ce motiv si in ce mod a fost infaptuita).
Din punctul meu de vedere e gresit. Toti oamenii, indiferent de faptele lor, de modul cum au murit ar trebui sa beneficieze de slujba daca familia doreste acest lucru.
Nu Iisus a spus sa “iertam”?
Biserica ar trebui sa ierte, iar Doamne-Doamne sa hotarasca ce si cum.
Noi, aici, pe pamant, avem o datorie sfanta: sa iertam.
@ robert, cu iertare ai mare dreptate. Asa este. Cu soldatul de pe front n-ai inteles pilda. Eu nu vorbeam la modul general, iar despre martiri vorbim in alte sensuri. Origen, daca ai auzit de el, la o varsta foarte frageda (a trait undeva prin secolul 2), a vrut sa mearga si sa sara in focul luptelor crestinilor cu chinurile politice din acea vreme si sa devina un martir. Mama lui insa i-a ascuns hainele si nu a putut pleca din casa, lumea crezandu-l nebun daca ar fi facut acest gest. N-a murit ca martir, dar a lasat in urma o opera imensa. A avut greselile lui dogmatice, asta e clar, dar munca lui e una care a ramas in istorie pana la noi.
Nu fac discriminare intre un betiv sinucigas si un deputat, fost deputat de fapt, cu totii ar trebuie sa aiba aceeasi slujba. In cazul lui Erbasu s-a facut slujba normala, pentru ca nu se stia daca a fost sinucidere sau crima. Probabil Patriarhia a ales sa-i faca o slujba normala lui Stanescu din acelasi motiv: inmormantarea trebuie facuta in 3 zile, pe cand cercetarile cu privire la moartea lui pot dura ani (la OTV, sute de ani). Daca a fost ucis? Biserica nu are o latura de criminalistica, prin care cinva sa decida daca un om s-a sinucis sau nu. Din moment ce sunt incertitudini, se alege calea cea mai buna. Daca peste cateva luni va aparea unul care va sustine ca el l-a ucis pe Stanescu? Si se va descoperi ca asa este. Ce va fi atunci? Nu tot Biserica va fi condamnata ca a inmormantat un sinucigas in loc sa imnormanteze crestineste un om care a fost omorat? Nu tot Patriarhia ar fi de vina? Pe cand daca se spanzura unul e clar ca a facut-o cu mana lui. Politia decide asta, nu preotul.
@ robert, exista o regula: daca medicul legist da un verdict ca sinucigasul a avut probleme psihice inainte de a comite actul, i se face o slujba prescurtata, dar nu in biserica. Obiceiul de a duce mortii in biserica pentru slujba se gasete prin Moldova si alte zone din sud. In Ardeal, acest obiceni nu e des intalnit. Deci cam asta ar fi diferenta: sinucigasului nu i se face slujba in biserica, ci una prescurtata, cu o randuiala speciala, in cimitir, pe cand celorlalti li se face slujba normala.
Eu imi sustin compasiunea si pentru sinucigasi si as vrea sa li se faca la toti o slujba normala si sa se renunte la caracterul pedagogic al refuzului slujbei normale.
SSubscriu celor afirmate de catre tine: biserica ar trebui sa faca slujba tuturor oamenilor, indiferent daca sunt sinucigasi, criminali, borfasi, betivi etc.
IIisus ne-a invatat:
11. sa ne iubim aproapele
22. sa nu judecam (de altfel se afla acest lucru si in rugaciunea “tatal nostru”)
CSinuciderea este pacat ca si crima, nu?
Biserica are unele canoane “anapoda”, da cu stangul in dreptul.
Am invatat clar ca un om nu are voie sa-l judece pe alt om… dar biserica o face, functie de lucrurile laice (interesant, nu)?
In fine, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, iar pe noi sa ne fereasca de lucruri rele.
B
Oarecum off-topic:
Dreptul de a crede in cai verzi pe pereti e o chestiune de alegere personala. Dincolo de considerentele religioase (in opinia mea aberante), mi se pare ca sinuciderea e un gest de curaj extrem si, in ultima instanta, proba suprema a libertatii. Mi se pare fascinanta aceasta alegere.
Pentru ca se vorbeste aici mult despre religie, te intreb: cati dintre oamenii “credinciosi” crezi ca au citit macar o data in viata lor Biblia, Coranul, Istoria religiilor, inainte de a deveni “credinciosi”? Cati crezi ca s-au obosit sa-si bata capul cu idei? Mult mai simplu sa creada si sa nu cerceteze.
@Manu, credinta vine din suflet, nu din cercetari.